Translation of the begining of the paper (Dediu, 2009), from Moldavian into English:
http://5bio5.blogspot.com/2016/07/translation-of-begining-of-paper-dediu.html
**
Text of the paper of Dediu, 2009.
I. I. Dediu. Integrated history of Darwinism and ecology. 150 years of "Origin of Species" by Charles Darwin.
- Environment (Environment). 2009 No. 6 (48), p.42-48.
https://www.researchgate.net/publication/305403948;
HISTORY OF ECOLOGY AND INTEGRATED Darwinism.
150 YEARS OF THE BIRTH OF "Origin of Species" by Charles Darwin
Dediu Ion I.
Acad, PhD., Director, Research Institute
Environment and Sustainable Development, Free University
International. Life contingency honorary director of the Institute
Ecology and Geography of the Academy of Sciences
Ecology is a new name to a
very old area.
Charles Elton
[ON THE AUTHOR:
Ion I.Dediu,
Academician (Full Member, Academy of Sciences of Moldova), PhD., Director,
Research Institute of
Environment and Sustainable Development,
Free International University,
Honorary Director of the Institute of
Ecology and Geography of the Academy of Sciences, Moldova;]
Introduction
History was biology
marked by several events
decisive of
the most important to him
the emergence of Darwinism,
Jubilee 150
years, celebrated in 2009,
year related (what a coincidence,
almost transcendental!)
with another anniversary - 200
years after his birth
Charles Darwin - the author
theory of evolution of the organic world.
Yet another coincidence:
Only one year separates us
of the third
historical event - 200
years from creation itself
name of our science,
biology.
Probably few of his colleagues
remember that
biology term was
proposed independently
other, T. Rose (1797) The
Burdach C. (1800) for
titled "Science of man"
(Morphology, physiology and psychology)
Treviranus R. G. (1802) and Lamarck
(1802) (quoted by G. Usman, 1970
and Biologhiceskii Enţiklopediceskii
Slovari,) - the science "about bodies"
existing long and
to this (unnamed).
Of course these coinciden-
ces are absolutely random,
coincidence that a causal explanation.
We know that the new terms, concepts,
as theories (concepts) appear
depending on the need logic of evolution
that science. It physicist:
"Nothing comes from nothing."
The history of biology, as well as other scien-
ces throughout her (even up
the Burdah - Traviranus - Lamarck)
confirms the axiom.
research results
It is believed that the word "ecology"
it was created by E. Haeckel
(1866), however, it is not true. P. H.
Ochser (1959) found that
and the term was used to Haeckel.
For example, the word "ecology"
He was found in a letter by
H. D. Thoreau, dating 1
January 1858, addressed to his relative
(The first letter was published in 1958
cited by
Uschman, 1970), in which
among others the following:
"Mr. Hoar still up
currently dealing botany
and ecology, intending
to establish
to live in a country area
more convenient for
he said. "From here Ochser Close
to the conclusion that Haeckel
the term "ecology"
He was already known.
We're not sure
Haeck borrowed
concept of ecology
at someone; I thought it was
"Reinvented", rather
He has "recreated" for
to name a new science
- Ecology - indeed,
created this brilliant biologist.
So there can be no
I doubt that this is about
The similarity creative
(Absolutely "random")
the concept of ecology with
The biology is obviously
a "chance (coincidence)
necessary "as the philosopher would exclaim.
But the truth is that creator
environmental science, which gave him
a semantic meaning (Scientific) suitable
and quite precisely, it was famous
German biologist Ernst Haeckel (1834
- 1919).
Analyzing the genesis ecology
science, we find that avândulca "parent baptism" Haeckel,
she never appeared on the empty place accidentally.
On the contrary, the accumulation of knowledge on relations between beings
living and the environment has a very long history and rich, almost everything
comprised as much as the history of science
such - about 2,500 years, starting
the first great thinkers and myriad
wise (professed seven) in Greece
Ancient Thales of Miletus (624-547
BC. Hr.) In Cossa Hippocrates (460 -
377), Anaximandros of Miletus (610
- 547 BC. Hr.) Anaximenes as the
Miletus (550-480 BC. BC.), Heraclitus
(540-480 BC. BC.), Democritus (460
- 370 BC. Hr.), Aristotle (384-322 BC.
Hr.) And. For example, consider Thales
that "everything is made of
water"; other wise miletean - Anaximandros,
who drew first
map of the earth, said the world
is a great (Mediterranean)
landlocked in row
Its surrounded by a ring of water
(Oceans). Anaximenes was the first
who perceived the world as
a single living organism that breathes with
air concept that enables us
to consider this thinker
Greek as the author of the first ideas
biosphere.
Plato, Socrates and his successor
idealist philosophy founder and coach
Aristotle over
2000 years ago, he meditated deeply
on issues that
later played an important role in
development of ecology as a science
independent. We refer first
line method approach (pioneering)
Systemic this great philosopher
* thinker who in his famous
dialogues, for example: "Timaeus"
reviewing the ideas and forms
intelligible, external and perfect, imperfect reflected in the physical world.
Plato formulated through
others, the myth about the origin
life (see dialogue "Protagoras")
thoughts about nutrition and the fight
for existence, considering that
bodies prey to survive
develops intensively
being outnumber kidnappers
Their so anticipating 2.5 millennia
models (laws) of mathematical
V. Volterra (1931).
But first the ancient thinkers
who performed the synthesis of philosophy
[* The systemic approach to Plato
coming in direct contradiction to the reductionism of Democritus.]
(Or rather the "metaphysics") with naturalism
He was a pupil of Plato
- Aristotle - the greatest philosopher of
Ancient Greece, who introduced realism
in philosophy, he founded logic
formal as a field of thought; it is
considered the father of metaphysics and
natural history (natural sciences).
This brilliant Greek so defined
life (see "Metaphysics"): "we call
life any form of nutrition,
growth and emaciation of the body
it is due to all ". the treaty
"About animal origin" of
Aristotle find interesting data
about acclimated oysters,
adapt to the different classes of organisms
in various kinds of media
geographic; in another work - "History
animals "- the author describes 454
taxa (from species to families)
Animal rank them in some way
and ecological (the
eg passive and active animals,
and peaceful prey, migratory and
sedentary etc.). Aristotle mentions
that "what is in accord with
nature is pleasant, and all beings
and seek to find delight
Understanding nature ".
In another work - "Ethics," Aristotle
talks about the human tendency
by nature in the broadest sense.
The author was convinced that the cause of development
is the goal. In contrast to
other great thinker Greek Empedocle
(490-435 BC. BC.), Who consider
that reasoning appears accidental
Aristotle considered him as a
reality intrinsic, inherent bodies
living and development. Certain
so this gigantic figure and
Ancient thinking Flagship managed
to combine harmoniously itself materialism
Democritus and idealism
Plato's encyclopedic depth
a true naturalism.
Theofrast (370-285 BC. BC.) - a student of Aristotle and founder of botany
- in "Research about
plants " described 500 species and
vegetable groups, has built bases
geobotanicii, highlighting
dissemination and adaptation issues
of plants in habitat conditions (cited
by Rozenberg, 2004).
We can not pass any figure over
another giant - the poet and philosopher
Lucretius (94-55
BC. Hr.), This time in Ancient Rome
, but somehow downward
the great spiritual philosophical school
Ancient Hellenic, which in the vast work
poetic "On the Nature of Things"
(De Rerum Naturae) meditates
on "all things merge
materials - earth, sky,
stars, seas, lunar globe,
and the beasts born of
earth ... " Lucretius Carus consider
those that are far from the truth
who insisted on the idea as
which all works come from fire
or the air, or flabby (moisture) ...
Imagining this thinker
Latin, "The universe is boundless,
without edges..."
As G.
S. Rozenberg (2004) mentions, one of the predecessors
in Ecology has been brilliant
Latin poet Ovid (43 BC. BC. - 18 d.
Hr), banished to the edges of the Rome Empire
- Tomis (now Constanta), which, in his "About Fishery"
describes a wide spectrum of
fish (50) and invertebrates
being analyzed in their
natural environment.
Unfortunately, limited space of this
the essay does not allow our
analyze in detail the contribution of other
naturalists of antiquity and the Middle Ages, such as
Avicena, Leonardo da
Vinci etc. But still, we can mention
more particularly two - Carl
von Linnaeus (1707 - 1778) and Georges
L. L. de Buffon (1707 - 1788), these great naturalists bringing in an
particularly in science foundation
nature.
In the context addressed
herein,
example we will mention not only the role of
Linnaeus as the founder of systematics
scientific (nomenclature principle
binomial), but also as one of the precursors
ecological approach on
Plant distribution in space,
Depending on soil quality, climate,
The main factors of environment
which depends on the daily life of
plant. The author has proposed an interesting
classification, ecological fund,
vegetable groups dependent
the specific climate zones:
"Hot", "temperate", "cold". Linnaeus
tackled the phenomenon of division
vertical vegetation zones
mountain. But the most important
achieving organic (fundamental)
this famous biologist was
concept (many naturalists unnoticed)
the economics of nature
ie the balance in nature
(See Linnaeus, 1749, 1760), conception
which, moving through other thinking
great naturalists
(Lyell → Darwin
[Arrow] → Haeckel [arrow] → Antipas etc.)
economists
(Leontiev, Constantinescu
Georgescu - Roegen and a.) Over
two and a half centuries has become
a global strategic doctrine called
sustainable development [Sustainable Development].
The monumental work (36 volumes)
entitled "Natural History"
Buffon argues profound and
convincing principle of environmental influences
Ambient on growth
and development of vegetable organisms
and animals. This talented naturalist
permanent and propagated the idea poet
transformism (variability) idea
for which Gh. Darwin (1859) it was
considered one of the precursors of evolutionism.
But we must recognize that
at the end of sec. XVIII - early
sec. XIX highest among naturalists
amounted Jan Baptist Lamarck
(1744 - 1829) who really
It was the first evolutionist - his successor
Buffon and the precursor of Ch. Darwin.
In the works 'Phylosophie Zoologique'
('Philosophy of zoology', 1801-1809) and
'Naturella histoire des sans amimaux
vertebres' (natural history of animals
invertebrate, 1815 - 1822),
Lamarck expounded the theory of evolution
organic world, also known as lamarckism.
According to him, development
bodies should only take place
under the direct influence and active
(Decisive) environment
and the tendency of permanent rinsece
body to progress ( "Aspiration
inherent nature to Progress ")
to self-improvement. Lamarck
admitted the possibility of transmitting
by heredity characters
acquired somatic structures
individuals during life ( "Theory
change ").
Being objective, we find that
lamarckismul is the first evolutionary theory
realizatoare and integrative
direct precursor of Darwinism
but largely naive,
no solid scientific evidence.
After Lamarck, laws governing
organization and development
animals are four:
1. species tend to perfection;
2. There is a relationship between the importance of organ and
usability (or non-use);
3. animals will transmit descendants
structural changes;
4. Native desire is a principle of evolution.
These "laws" were later on
as criticized.
Neo-Darwinist works
of A. Weisman (1883,
1892 1973), then the rediscovery
genetics (1900) meant the end
Lamarck laws that have been shown
to be viable (and invalid).
We will mention, however, and a great
merit of Lamarck who insist
the idea that a distinction must be made
clearly between inorganic and organic.
This clarification base
It allowed him to see plant complexes
and animals as a whole,
a fast-growing variety.
Before Ch. Darwin, Lamarck
acknowledged that the process of evolution
It includes (supposedly) for long periods
time and term
actually derives from rate stability
small change.
The positive role of
Lamarck consists also in fighting
fixismului (imuabilităţii species)
observed
as it may seem
strange, and recognizing Linnaeus
the actual existence of species in nature,
but not their development, unlike
two other precusori of evolutionism,
G. Cuvier (1769 - 1832) and
G. Saint-Hilaire (1772 - 1844), which
while expressing a point of view
unclear on the real existence
species.
And another important note
about Lamarck: in "Hydrology"
(1802) for the first time in
it forms the natural sciences history
a conclusion pioneering role
Circuit living organisms substances
in the earth's crust, so
first approaching the concept
the biosphere, the doctrine that
It was developed over 100 years
Vernadskii by V. I. (1924, 1925
1926).
Deserves notice as precursors
You Darwinism and ecology,
without much discussion, and W. von Goethe
(1749 - 1832), T. R. Malthus (1766
- 1834), A. Humboldt (1769-1859)
K. E. von Baer (1792 - 1876), Iu. J.
von Liebig (1803 - 1873) and. But
most directly (after ideas and achievements)
was Geoffroy Saint - Hilaire
(1805 - 1861), who in his "History
natural organic world "(in
3 volumes, 1854-1859) founded
Ecology (without being called
so), in which considers the relationship
between living beings organized into families,
groups and communities. some scholars
Saint-Hilarie thinks, not
Haeckel, baptismal godfather of ecology,
because, they believe, is ethology *
synonym ecology. Way or another,
Saint-Hilarie was closest
than design ecosystem,
which are synonymous groups
and communities in the definition of ecology
given by this author: "While
congregation and society is
Two forms of scrimmage and free individual beings, groups
and communities is the essence
two forms of union beings
- Plants and animals - that depends on
the substrate (ground) or some other. In
both cases the connection is present
material ... "
His theory is based Saint-Hilarie
the clear perception interactions
living beings with the environment,
playing an important role exchange
substances (metabolism) of
organisms and the environment: each
minute living being extracted and used
necessary substances in the environment, eliminating
then it particles
body and certain substances
which today we call metabolites
environment.
In this context, we will not fail
nothing if we conclude that,
Geoffroy Saint-Hilaire, yet now
150 years, not only addressed
systemic (holistic), as we say
us today, communities of organisms
(Biocenosis Karl Möbius,
1877) in their relations with the environment
Ambient (termed Tansley,
___________________
[* Currently ethology is considered
as an independent science about
animal and human behavior;
modern conception founded by Nobel Prize winners (1975) Karl von Frisch,
Tinbergen and Konrad Lorenz Nico. ]
1935 ecosystems).
Saint-Hilarie has set up another field
research - biochemical ecology *
,
because this talented naturalist
(Biologist) not only studied French
systems bodies ( "congregation"
"Clusters", "community"), and circuit
material (of nutrients
and metabolites) of the
living systems and their environment
(Today called habitat, biotope).
In this essay we bring
yet more evidence in favor
General conclusion: over
more than 2,500 years, thinkers, philosophers,
Enlightenment, scientists naturalists
whole mountains have accumulated data
and knowledge of the relationship between
organisms and the environment influence
on them. But what
I presented above is enough
to convince ourselves that by the middle
sec. XIX, naturalists accumulated
enough information to understand
not only environmental role in life
everyday living beings, but also
influence of environmental components
on them as evolutionary factors
Species.
By JB Lamarck, the deepest
entered this problem
Ch. Darwin. Studying publications
the time, and most importantly,
without price data (goals
and undeniable) gained
the journey of five years on
Expedition ship "Beagle"
(1831 - 1836), Darwin prepared
his monumental work "The Origin
species through natural selection or
keeping favorable varieties battle
for existence "(1859) **
Ch. Darwin was deeply influenced
the work of his teacher Gh.
Lyell's Principles of Geology (1830 -
1834), where he found two concepts
they had marked quite strong:
"Economy of nature" and "fighting for
[* Biochemical Ecology as field
Special research, environmental was
final shape only after 100 years
(See Whittaker, 1970; Barbie, 1976;
Harborne, 1977; Ostroumov, 1986
** A similar theory of Darwin
It was developed independently of the other English
- A. R. Wallace (1823 - 1913), which
Darwin recognized the primacy,
proposing the notion of Darwinism.]
existence ", terms that have been shown
to be very important for
developing the theory of evolution. Lyell at
turn was influenced by two
work (dissertation) out of his
C. Linnaeus - "OECONOMIA Naturae"
(The Economics of Nature, 1749) and "Police
Naturae "(new political Nature
1760), works in which we find germs
Early conservationists of the future for
Haeckel that used definition
and its synonym "economy of nature". That
Anticipating least we can note
the concept of economy of nature
Haeckel was taken directly
to Darwin.
In his work "The Origin of Species"
Ch. Darwin comprises a set
The issue of moving the world
Organic: objective evidence (geological,
paleontological, zoological,
botanical, ecological, biogeographic
etc.), the triad of factors Motrici
evolution - variability, heredity
and the struggle for existence, with the
purposeful natural selection argument
allowing perception of causality
historical development of the species,
determining directions, lodging
evolutionary process and legalities.
Point dominant theory of evolution
Darwin's belief is to
was relativity opportunity
adaptability organic world, given
As the bodies adaptability
to environmental conditions
ambient and opportunity
Their structure and functions are imperfect.
Therefore stresses Darwin
that requires bodies to
is "self-improvement" permanent
in the selection process, which in
the final analysis, determine the evolution
through natural selection as the main factor
the evolution of species.
Analysis extremely careful theory
evolution (in terms
the history of ecology) to Darwin
- Wallace, allows us to make a
indisputable conclusion: all evidence
They are quite conclusive
they are mostly connotation
organic. Perhaps not coincidentally,
Haeckel remained so
deeply impressed and influenced by
"Origin of Species".
Recognition by Haeckel
Darwin's theory has been declared
for the first time in the monograph
"Radiolariile" (1862) and then in communicating
1863 (before naturaliş-
fish and doctors in Germany)
entitled "Darwin's Theory
development ", saying that the new Darwinian doctrine is an achievement
which changes the whole system
human thinking. reforming ideas
Haeckel's were detailed
exhibited in 1866 in his
capital Generelle der Morphologie
Organismen (general morphology
organisms in two volumes), the
a very suggestive subtitle: The Basics
general science about forms
Organic, founded mechanic
The theory of evolution reformed
Charles Darwin (introduction was
signed on September 14, 1866).
We work cited in the subtitle,
certainly conclude that Haeckel
biology entirely reformed
under the direct influence of "Origin
species ... "Doing Meet
Darwin's theory probably immediately
after the appearance of the first edition (1859) of
its Haeckel became after
Wallace, the first follower and propagandist
of Darwinism.
currently,
Paraphrasing Haeckel, say,
in turn, that the system
new biology based on the theory of evolution,
radically changed the vision
natural history, drawing
general system of the organic world. In
The resulting "natural system" by Haeckel
It becomes "tree" pedigree.
As JB Lamarck (1809, 1815), E.
Haeckel thinks in terms of scale
Phylogenetic. For both naturalists
Recent bodies have to be
considered as representatives
family tree.
Reforming biology as a science,
on the theory Darwin, Haeckel
divides into two compartments
Highlights:
1) morphology or
Biostatics, which describes and explains
forms of living beings and
2) physiology or biodynamic, which describes
explains the bodies.
Physiology
It is in turn divided into
"Physiology vital activity" (nutrition
and multiplication) and "physiology relations".
The final Section of Volume I
the general morphology - physiology
ensure relationships between organisms
- Approaches, on the one hand, the links
between different parts of organisms
tion, on the other hand - relations
body with the outside world, or
"Ecology and geography bodies."
If the author does not analyze here
Detailed concept of 'green'
then later, vol. II, author
returns to this notion exhaustively
in the "natural selection" of
section "The theory of evolution and
selection theory ". In this context,
Haeckel question the influence
organic and inorganic conditions
life, highlighting, following on
Darwin, that "relations between organisms
They are most important
all forms of relationship "; these relationships
the most important and decisive
the influence
changes and species adaptation.
Further, the author states:
"Unfortunately, in most
cases are not known
so entangled relationships between organisms,
as far
this problem is not granted
no attention. From today forward,
opens a huge area of research,
very interesting and quite
important. Ecology or science
the economics of nature [emphasis. n.]
representing that part of physiology
that not even in textbooks
arise, and will have a bright future
will bear fruit unbelievable. "
Speaking about the place and role of physiology
the structure of the "new biology"
Stresses that this area Haeckel
It must be divided into three compartments:
1) Nutrition Physiology
(Nutrition); 2) The physiology of reproduction
(Generation); 3) The physiology of relations
(Relation). The last compartment
part physiology interactions
between living beings and between physiology
geographical and topographical distribution
(Ie habitat).
So after Haeckel, physiology
relationships between organisms must
to investigate not only the system functions
nervous and sense organs
muscles, and complex functions
determining environmental phenomena
and chorology that occur as a result
vital activity of organisms
overall.
In the second volume of "General Morphology ..."
Haeckel frequently returns
the definition of ecology by proposing a
the easiest and atotcuprinză-
ing "we understand the ecology
general science about relations between
organisms and their environment,
comprising all conditions
existence in the broadest sense.
These conditions are partly home
organic and inorganic
conditions which influence the shape
bodies, imposing beings
come to adapt to them. " author
explains that category conditions
Inorganic part features
physical, chemical, climate (heat,
humidity and atmospheric electricity)
composition of the water, soil, food
inorganic etc .; category
Organic conditions of existence are
Party general relationships between organisms,
relationships being useful or
harmful, providing food or
for example, parasitizing. Haeckel
considers that only selection theory
can explain the importance of natural concrete
these relationships and character
adaptive or how their relationships coadaptare
determine the character of the struggle
for existence. The author regrets
the state of affairs at the fact
that despite the exceptional importance of adaptive environmental conditions,
Study their rigor
until then it was done.
At the same Vol. II "Morphology
General ... "Haeckel insists
must reflect the idea that chorology
not only habitat location
and borders the area of distribution
horizontally and distribution organizations
vertical, e.g.
in marine (ocean), where
so they migrate to the big
depth and towards the surface; a
Also vertical distribution
is observed in mountain areas.
In the broadest sense, this area
Research keeps "geography
and general topography and animals
plant ", and statistical bodies,
that, from the point of view
mathematically expressing conditions
distribution (v. "Cenerelle Morphologie
der Organismen "Bd. II, p. 287,
cited by G. Uschman of Ocerki
ekologhii histories, 1970, p. 17).
In concluding his work, Haeckel
notes that ties bodies
with the environment, as
expression of the sum relations ecologi-
Why and chorology, explained "the
positions theory of evolution [Darwinian
- I. D.], as a necessary consequence
* mechanical factors ... and we just
in it we find a reliable support for the theory of evolution. "
Thus creation by Haeckel
the "new biology" in general, and
ecology, in particular, was based on
Darwin developed the theory of evolution
- Wallace. Here's what conclusion do
Haeckel itself, in 1868, in Chapter
concluding the work "History
creating natural world "(exposure
more popular, more accessible
for the general public to "Morphology
General ... ")" large and all laws
All large groups of phenomena and
multiple areas of biology development
causal (including biology,
applying the theory of evolution) creates
the foundation of the theory of evolution, as
Biological inductive supreme law ".
After Haeckel, the theory of evolution
It is based on ten points inductive
or [Decalogue - I. D] biological laws
Background:
1) paleontological history
development organizations;
2) individual development history
bodies;
3) the causal link between ontogeny intrinsic
and phylogeny;
4) The comparative anatomy of organisms;
5) the causal link between the intrinsic anatomy
Comparative and development history;
6) teaching of opportunity or
disteleologia;
7) the bodies natural system;
8) chorology bodies;
9) the ecology of organisms;
10) general biology integrity.
And another important note,
the notion (phrase) of
"Economy of nature" used by Haeckel.
In the context of the definition of ecology
as a science, the author writes: "Ecology
science is about general relations
world bodies
surrounding external conditions
organic and inorganic environment;
so-called "economy of nature"
- Interrelations of all bodies
they inhabit together at the same
________________
[* The term "mechanical causes"
E. Haeckel understood causal issues,
determinant related to natural factors
organic (from organisms and relationships
between them and the environment).]
Instead, their adaptation to the environment,
changes in the outcome
struggle for existence, for instance
riding conditions and so forth. "
It is these aspects of "economy
nature "that Lyell, a
superficially, it considered
as the wisdom of the Creator,
It is, as it should be, deeply
analyzed, appear as consequences of
mechanical causes [ie natural
- I. D.].
Thus Haeckel reach altogether
other conclusions, the materialistic,
real, that Darwinists.
Therefore, E. Haeckel, taking into account
the imperative of time and basing
the theory of evolution of the organic world
by Ch. Darwin - A. R. Wallace, the
managed at the time, reform
conceptual and structural biology
nineteenth century, the science so
managed was included as part
and ecology, which proved
to be so important and necessary,
not only theoretically,
and in particular, from the
practically.
Appreciating E. Haeckel's vision
the subject and objectives
Ecology goals, we find
Their theoretical magnitude and diversity
problems faced by
this science. Like Darwin, Haeckel
put priority emphasis on
need deep study of
Positive and negative relations between
bodies, ie relations biotic
extremely complex one,
very important for the existence of living beings. But in opposition
Darwin (who also acknowledged underestimating
the importance of inorganic factors
the evolution of the species), Haeckel
attracted attention and
this aspect of ecology, like
His playing the abiotic factors
continuation of TRANSLATION (i.e., the second part) of the paper (Dediu 2009),
from Moldavian into Russian:
http://5bio5.blogspot.com/2016/07/translation-second-part-of-paper-dediu.html
...
...
Conclusion
1. The history of science shows us
the new way of thinking, sequencing
paradigms, doctrines,
fields of study, new science
not appear on the empty place in anything accidentally
but as a result of accumulation
analysis and synthesis of new information
, following the genesis, evolution,
current status, importance
theoretical and practical.
2. Darwinism (his name
Wallace's theory belongs coauthored
evolution) as "scientific doctrine
that changed the whole way
human thinking "(Haeckel, 1863), the
He appeared in logic and law-like outcome
accumulation for 2500 years,
scientific data on variability,
credibility, the struggle for existence,
Natural and artificial selection
species; Darwinian theory birth
evolution was possible
succession result paradigms
predarwiniene; neodarwinismul,
otherwise called synthetic theory
evolution of the organic world, reflect
objective synthesis of the latest achievements
[_______________________
* The evolution of the concept of "economy
nature "is discussed in detail in
our work in the journal "Noosfera"
no. 2, 2009, p. 4-12 ..
** See The National Strategy for
Sustainable Development: Moldova XXI
Chisinau 2000; Dediu (1995, 2007
2008)]
Darwinism of classical genetics,
molecular biology, ecology, biogeography
and so on
3. As the theory of evolution, Darwinism
ecology as a science had
prehistory, genesis and evolution,
today occupying his rightful place in
structure of modern biology, solving
major theoretical problems
and practical.
4. Ecology as biological science,
It was created by E. Haeckel
(1866) due to deep penetration
in essence its struggle theory
for existence and, selection
natural; ecology and Darwinism
Exponential throughout their development,
They have been shown to be two
Science complementary, as
Their paradigms succession
They were enriched with new ideas each other.
Due appropriate approach and
Systemic notion of "economy
nature "through creative succession
paradigmatic line Linne -
Lyell - Darwin - Haeckel - Antipas
ecology became that integrating science,
which together with science
economic, they managed to create a
new science - the bioeconomy. Basics
ecological-economic Prolegomene
of this science were put
of Antipas and Georgescu - Roegen.
First win concrete creative
bioeconomy is the development
the concept of sustainable development,
Today's becoming global philosophy
orientation, present and future.
5. Due to timely acceptance
methods of mathematical approach
the crowds and biocenotic population,
mathematical modeling
ecological phenomena, implementation
etc., ecology approaches
with sure steps and accelerated to
score among sciences, measurable,
that is accurate, along with
mathematics, physics and chemistry.
6. Similarly, and in cooperation with
mathematics, ecology must
underpin environmental engineering,
as the same math
It is based on engineering as such.
**
THIS IS THE ORIGINAL TEXT
IN MOLDAVIAN (FROM WHICH TRANSLATION WAS DONE):
Text of the paper of Dediu, 2009.
I. I. Dediu. Integrated history of Darwinism and ecology. 150 years of "Origin of Species" by Charles Darwin.
- Mediul Ambiant (Environment). 2009, No. 6 (48), p.42-48.
https://www.researchgate.net/publication/305403948;
ISTORIA INTEGRATĂ A DARwINISMULUI ŞI ECOLOGIEI.
150 DE ANI DE LA APARIŢIA “ORIGINI SPECIILOR“ DE CHARLES DARwIN
Ion I. Dediu
Acad, Prof. univ., director, Institutul de Cercetări pentru
Mediu şi Dezvoltare Durabilă, Universitatea Liberă
Internaţională. Director onorific viager al Institutului
de Ecologie şi Geografie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Ecologia reprezintă o denumire nouă a unui
domeniu foarte vechi.
Charles Elton
[ON THE AUTHOR:
Ion I.Dediu,
Academician (Full Member, Academy of Sciences of Moldova), PhD., Director,
Research Institute of
Environment and Sustainable Development,
Free International University,
Honorary Director of the Institute of
Ecology and Geography of the Academy of Sciences, Moldova;]
Introducere
Istoria biologiei a fost
marcată de mai multe evenimente
decisive, dintre
care cel mai important l-a
constituit apariţia darwinismului,
jubileul de 150
de ani, sărbătorit în 2009,
an legat (ce coincidenţă,
aproape transcedentală!)
cu altă aniversare – 200
de ani de la naşterea lui
Charles Darwin - autorul
teoriei evoluţiei lumii organice.
Şi încă o coincidenţă:
numai un an ne desparte
de cel de al treilea
eveniment istoric - 200 de
ani de la crearea însăşi a
denumirii ştiinţei noastre,
a biologiei.
Probabil că puţini dintre colegii noştri îşi
mai amintesc de faptul că
termenul biologie a fost
propus, independent unul
de altul, T. Rose (1797) de
C. Burdach (1800) pentru
denumirea „Ştiinţei despre om”
(morfolog, fiziologia şi psihologia)
G. R. Treviranus (1802) şi Lamarck
(1802) (citat după G. Uşman, 1970
şi Biologhiceskii Enţiklopediceskii
Slovari,) – pentru ştiinţa „despre organisme”,
existentă multă vreme şi
până la aceasta (fără denumire).
Bineînţeles că aceste coinciden-
ţe nu sunt absolut întâmplătoare,
coincidenţe care au o explicaţie cauzală.
Se ştie că noii termeni, noţiunile,
ca şi teoriile (concepţiile), apar
în funcţie de necesitatea logicii evoluţiei
ştiinţei respective. Vorba fizicianului:
„nimic nu apare din nimic”.
Istoria biologiei, ca şi a altor ştiin-
ţe, pe tot parcursul ei (chiar până
la Burdah – Traviranus - Lamarck)
confirmă axioma.
Rezultatele cercetării
Se crede că termenul „ecologie”
a fost creat exclusiv de E. Haeckel
(1866), Însă nu este adevărat. P. H.
Ochser (1959) a constatat că acest
termen se folosea şi până la Haeckel.
Bunăoară, cuvântul „ecologie”
a fost găsit într-o scrisoare a lui
H. D. Thoreau, care datează cu 1
ianuarie 1858, adresată rudei sale
(în premieră scrisoarea a fost publicată în 1958,
citat după
Uschman, 1970), în care,
printre altele, se menţionează:
„Dl Hoar încă până
în prezent se ocupă de botanică
şi ecologie, intenţionând
să se stabilească
cu traiul într-o zonă a ţării
mai convenabilă pentru
el.” De aici Ochser trage
concluzia că până la Haeckel
termenul „ecologie”
era deja cunoscut.
Nu suntem siguri că
Haeckal a împrumutat
noţiunea de ecologie de
la cineva; aş crede că l-a
„reinventat”, mai bine zis
l-a, „creat din nou” pentru
a denumi o nouă ştiinţă
– ecologia -, într-adevăr,
creată de acest genial biolog.
Deci, nu încape nici
o îndoială că aici e vorba
de o similitudine creativă
(absolut „întâmplătoare”)
a noţiunii de ecologie cu
cea de biologie, fiind, evident,
o „întâmplare (coincidenţă)
necesară”, cum ar exclama filosoful.
Dar, adevărul este că creatorul
ştiinţei ecologice, căreia i-a conferit
un sens semantic (ştiinţific) adecvat
şi destul de precis, a fost celebrul
biolog german Ernst Haeckel (1834
- 1919).
Analizând geneza ecologiei ca
ştiinţă, vom constata că avândulca „părinte de botez” pe Haeckel,
ea n-a apărut pe loc gol, accidental.
Dimpotrivă, acumularea de cunoştinţe privind relaţiile dintre fiinţele
vii şi mediul înconjurător are o istorie foarte lungă şi bogată, cam tot
atâta cât a cuprins istoria ştiinţei ca
atare – cca 2500 de ani, începând
cu pleiada primilor mari gânditori şi
înţelepţi (zişi cei şapte) din Grecia
antică Thales din Milet (624 – 547
î. Hr.), Hipocrate din Cossa (460 -
377), Anaximandros din Milet (610
– 547 î. Hr.), Anaximenes la fel din
Milet (550 – 480 î. Hr.), Heraclit
(540 – 480 î. Hr.), Democrit (460
– 370 î. Hr.), Aristotel (384 – 322 î.
Hr.) şi a. De exemplu, Thales considera
că „totul este constituit din
apă”; alt înţelept miletean – Anaximandros,
care a desenat prima
hartă a Pământului, spunea că lumea
reprezintă o mare (mediterană)
înconjurată de uscat, la rândul
său înconjurat de un inel de apă
(oceane). Anaximenes a fost primul
care a perceput lumea întreagă ca
un organism viu unic, ce respiră cu
aer, concepţie ce ne dă posibilitatea
să-l considerăm pe acest gânditor
grec ca autor al primei idei despre
biosferă.
Platon, urmaşul lui Socrate şi
fondatorul filosofiei idealiste şi îndrumătorul
lui Aristotel, cu peste
2000 de ani în urmă, a meditat profund
asupra unor probleme care
ulterior au jucat un rol important în
dezvoltarea ecologiei ca ştiinţă de
sine stătătoare. Ne referim în primul
rând la metoda abordării (de pionierat)
sistemice a acestui mare filosof
şi gânditor*, care în celebrele sale
dialoguri, de exemplu: în „Timaios”,
în care examinează ideile şi formele
inteligibile, externe şi desăvârşite, reflectate imperfect în lumea sensibilă.
Platon a formulat, printre
altele, şi mitul despre originea
vieţii (vezi dialogul „Protagoras”),
gândurile despre nutriţie şi lupta
pentru existenţă, considerând că
organismele de pradă, ca să supravieţuiască
se dezvoltă mai intensiv,
fiind mai numerice decât răpitorii
lor, astfel anticipând cu 2,5 milenii
modelele (legile) matematice ale lui
V. Volterra (1931).
Dar, primul din gânditorii antici
care a efectuat sinteza filosofiei
[* Abordarea sistemică a lui Platon
venea în contradicţie directă cu reducţionismul lui Democrit.]
(mai bine zis a „metafizicii”) cu naturalismul
a fost elevul lui Platon
– Aristotel – cel mai mare filosof al
Greciei antice, care a introdus realismul
în filosofie, a fondat logica
formală ca domeniu al gândirii; este
considerat părintele metafizicii şi al
istoriei naturale (ştiinţele naturii).
Acest genial grec astfel a definit
viaţa (vezi în „Metafizica”): „noi denumim
viaţă orice formă de nutriţie,
creştere şi vlăguire a corpului care
se datorează tot acestuia”. În tratatul
„Despre originea animalelor” a
lui Aristotel găsim date interesante
despre aclimatizarea stridiilor,
adaptarea diferitelor clase de organisme
în diferite tipuri de medii
geografice; în altă lucrare – „Istoria
animalelor” – autorul descrie 454 de
taxoni (de la specii până la familii)
de animale, clasificându-i într-un fel
şi din punct de vedere ecologic (de
exemplu, animale active şi pasive,
răpitoare şi paşnice, migratoare şi
sedentare etc.). Aristotel menţionează
că „ceea ce este în acord cu
natura este plăcut, iar toate fiinţele
urmăresc să găsească desfătare şi
înţelegere cu natura”.
În altă lucrare – „Etica”, Aristotel
vorbeşte despre tendinţa omului
către natură în cel mai larg sens.
Autorul era convins că cauza dezvoltării
este scopul. Spre deosebire
de alt mare gânditor grec Empedocle
(490 – 435 î. Hr.), care considera
că raţionamentul apare accidental,
Aristotel îl considera ca fiind o
realitate intrinsecă, inerentă organismelor
vii şi dezvoltării lor. Anume
astfel, această figură gigantică şi
emblematică a gândirii antice a reuşit
să îmbine armonios în sine materialismul
lui Democrit şi idealismul
lui Platon cu profunzimea enciclopedică
a naturalismului veritabil.
Theofrast (370 – 285 î. Hr.) – elevul lui Aristotel şi fondatorul botanicii
-, în lucrarea „Cercetări despre
plante” a descris 500 de specii şi
grupuri de vegetale, a edificat bazele
geobotanicii, punând în evidenţă
problemele răspândirii şi adaptării
plantelor în condiţiile habitatului (citat
după Rozenberg, 2004).
Nu putem trece nici peste figura
altui gigant – a poetului şi filosofului
Titus Lucretius Carus (94 – 55
î. Hr.), de data aceasta din Roma
antică, dar într-un fel descendent
spiritual din marea şcoală filosofică
elină antică, care în vasta lucrare
poetică „Despre natura lucrurilor”
(De rerum naturae) meditează
asupra „îmbinarea tuturor lucrurilor
materiale – pământului, cerului,
stelelor, mărilor, globului selenar,
precum şi a fiarelor născute din
pământ...” Lucreţiu Carus considera
că sunt departe de adevăr acei
care insistau asupra ideii conform
căreia toate lucrările provin din foc,
sau din aer, sau din vlagă (umezeală)...
În închipuirea acestui gânditor
latin, „Universul este de necuprins,
fără margini...”
După cum menţionează şi Gh.
S. Rozenberg (2004), unul din predecesorii
ecologiei a fost şi genialul
poet latin Ovidiu (43 î. Hr. – 18 d.
Hr), exilat la marginile Imperiului
Roma – la Tomis (actuala Constanţă), care, în lucrarea „Despre piscicultură”,
descrie un spectru larg de
specii de peşti (peste 50) şi nevertebrate,
fiind analizate în mediul lor
natural.
Cu părere de rău, spaţiul limitat
al eseului nostru nu ne permite să
analizăm detaliat contribuţia altor
naturalişti din antichitate şi evul mediu,
cum ar fi Avicena, Leonardo da
Vinci etc. Dar, totuşi, îi vom menţiona
în mod special încă pe doi – Carl
von Linné (1707 - 1778) şi Georges
L. L. de Buffon (1707 - 1788), aceşti mari naturalişti aducând un aport
deosebit în fundamentarea ştiinţelor
naturii.
În contextul problemelor abordate
în lucrarea de faţă,
vom menţiona bunăoară nu numai rolul lui
Linné ca fondator al sistematicii
ştiinţifice (principiul nomenclaturii
binominale), dar şi ca unul din precursorii
abordării ecologice privind
distribuţia plantelor în spaţiu, în
funcţie de calitatea solului, climat,
de factorii principali ai mediului de
care depinde viaţa de toate zilele a
plantei. Autorul a propus şi o interesantă
clasificare, ecologică în fond,
a grupărilor vegetale, dependente
de specificul zonelor climatice:
„fierbinţi”, „temperate”, „reci”. Linné
a abordat şi fenomenul repartizării
verticale a vegetaţii în zonele
montane. Dar, cea mai importantă
realizare ecologică, (fundamentală)
a acestui celebru biolog a fost
concepţia (de mulţi naturalişti neobservată)
despre economia naturii,
adică despre echilibrul în natură
(vezi Linné, 1749, 1760) , concepţie
care, trecând apoi prin gândirea altor
mari naturalişti
(Lyell → Darwin
[arrow]→ Haeckel [arrow]→ Antipa etc.)
şi economişti
(Leontiev, Constantinescu,
Georgescu – Roegen şi a.) peste
două secole şi jumătate a devenit
o doctrină strategică globală, denumită
dezvoltarea durabilă [sustainable development].
În opera monumentală (36 volume)
cu genericul „Istoria naturală”,
Buffon argumentează profund şi
convingător principiul influenţei mediului
înconjurător asupra creşterii
şi dezvoltării organismelor vegetale
şi animale. Acest talentat naturalist
şi poet a propagat permanent ideea
transformismului (variabilităţii), idee
pentru care Gh. Darwin (1859) l-a
considerat unul din precursorii evoluţionismului.
Dar, trebuie să recunoaştem că
la sfârşitul sec. XVIII - începutul
sec. XIX cel mai sus dintre naturalişti
s-a ridicat Jan Baptist Lamarck
(1744 - 1829), care într-adevăr a
fost primul evoluţionist – urmaşul lui
Buffon şi precursorul lui Ch. Darwin.
În lucrările Phylosophie Zoologique
(Filosofia zoologiei, 1801-1809) şi
Historie naturell des amimaux sans
vertebres (Istoria naturală a animalelor
nevertebrate, 1815 - 1822),
Lamarck şi-a expus teoria evoluţiei
lumii organice, cunoscute şi ca lamarckism.
Conform acestuia, evoluţia
organismelor ar avea loc exclusiv
sub influenţa directă şi activă
(decisivă) a mediului înconjurător
şi a tendinţei rinsece permanente
a organismului de a progresa („Aspiraţia
inerentă a naturii spre progres”),
de a se autoperfecţiona. Lamarck
admitea posibilitatea transmiterii
prin ereditate a caracterelor
dobândite de structurile somatice
ale indivizilor în cursul vieţii („Teoria
modificării”).
Fiind obiectivi, vom constata că
lamarckismul este prima teorie evoluţionistă
realizatoare şi integratoare,
precursoarea directă a darwinismului,
dar, în mare măsură, naivă,
lipsită de dovezi ştiinţifice solide.
După Lamarck, legile care guvernează
organizarea şi dezvoltarea
animalelor sunt patru:
1. Speciile tind spre perfecţiune;
2. există o relaţie între importanţa organului şi
gradul de folosire (sau nefolosire);
3. animalele vor transmite urmaşilor
schimbările structurale;
4. dorinţa este un principiu nativ al evoluţiei.
Aceste „legi” au fost ulterior, pe
drept, criticate.
Lucrările neodarwiniste
ale lui A. Weisman (1883,
1892, 1973), apoi redescoperirea
geneticii (1900) au însemnat sfârşitul
legilor lui Lamarck, care s-au dovedit
a fi neviabile (şi nevalabile).
Vom menţiona totuşi şi un mare
merit al lui Lamarck care insista
asupra ideii că trebuie făcută o distincţie
clară între organic şi anorganic.
Această clarificare de bază
i-a permis să vadă complexele vegetale
şi animale ca un tot unitar,
de o diversitate în plină creştere.
Înaintea lui Ch. Darwin, Lamarck
a recunoscut că procesul evoluţiei
cuprinde (presupune) perioade îndelungate
de timp şi noţiunea de
stabilitate derivă de fapt din rata
mică a schimbării.
Rolul pozitiv al
lui Lamarck mai constă şi în combaterea
fixismului (imuabilităţii speciilor),
observat,
cât ar părea de
straniu, şi la Linné care recunoştea
existenţa reală a speciilor în natură,
dar nu şi evoluţia lor, spre deosebire
de alţi doi precusori ai evoluţionismului,
G. Cuvier (1769 - 1832) şi
G. Saint-Hilaire (1772 - 1844), care
totodată exprimau un punct de vedere
neclar asupra existenţei reale
a speciilor.
Şi încă o remarcă importantă
despre Lamarck: în lucrarea „Hidrologia”
(1802) pentru prima dată în
istoria ştiinţelor naturii aceasta face
o concluzie de pionierat despre rolul
organismelor vii în circuitul substanţelor
în scoarţa terestră, astfel
primul apropiindu-se de noţiunea
de biosferă, doctrina despre care a
fost elaborată peste 100 de ani de
către V. I. Vernadskii (1924, 1925,
1926).
Merită să fie remarcaţi ca precursori
ai darwinismului şi ecologiei,
fără mari discuţii, şi W. von Goethe
(1749 - 1832), T. R. Malthus (1766
- 1834), A. Humboldt (1769 - 1859),
K. E. von Baer (1792 - 1876), Iu. J.
von Liebig (1803 - 1873) şi a. Dar,
cel mai direct (după idei şi realizări)
a fost Geoffroy Saint – Hilaire
(1805 - 1861), care în lucrarea „Istoria
naturală a lumii organice” (în
3 volume, 1854 - 1859), a pus bazele
ecologiei (fără să fie denumită
astfel), în care analizează relaţiile
între fiinţele vii organizate în familii,
grupări şi comunităţi. Unii savanţi
îl consideră pe Saint-Hilare, nu pe
Haeckel, naşul de botez al ecologiei,
deoarece, cred ei, etologia* este
sinonimul ecologiei. Aşa sau altfel,
Saint-Hilare s-a apropiat cel mai
mult de concepţia despre ecosistem,
sinonimul căruia sunt grupările
şi comunităţile din definiţia ecologiei
dată de acest autor: „În timp ce
adunarea şi societatea constituie
două forme de îngrămădire a fiinţelor individuale şi libere, grupările
şi comunităţile reprezintă esenţa
a două forme de uniune de fiinţe
- plante şi animale -, ce depind de
substrat (sol) sau unele de altele. În
ambele cazuri este prezentă conexiunea
materială... ”
Teoria lui Saint-Hilare se bazează
pe percepţia clară a interacţiunilor
fiinţelor vii cu mediul ambiant,
un rol important jucând schimbul
de substanţe (metabolismul) dintre
organisme şi mediu: în fiecare
minut fiinţa vie extrage şi utilizează
substanţe necesare din mediu, eliminând
apoi în acesta particulele
corpului şi anumite substanţe pe
care astăzi le numim metaboliţii
mediului.
În acest context, nu vom greşi
cu nimic dacă vom concluziona că,
Geoffroy Saint-Hilaire, încă acum
150 de ani, nu numai că a abordat
sistemic (holist), cum am zice
noi astăzi, comunităţile de organisme
(biocenoza lui Karl Möbius,
1877) în raporturile lor cu mediul
înconjurător (denumite de Tansley,
___________________
[* În prezent etologia este considerată
ca o ştiinţă de sine stătătoare despre
comportamentul animalelor şi omului;
concepţia modernă fondată de Laureaţii Premiului Nobel (1975) Karl von Frisch,
Konrad Lorenz şi Nico Tinbergen. ]
1935, ecosisteme).
Saint-Hilare a mai pus bazele altui domeniu de
cercetare – ecologiei biochimice*
,
deoarece acest talentat naturalist
(biolog) francez a studiat nu numai
sistemele de organisme („adunări”,
„grupări”, „comunităţi”), dar şi circuitul
material (al substanţelor nutritive
şi al metaboliţilor) dintre aceste
sisteme vii şi mediul lor înconjurător
(astăzi denumit habitat, biotop).
În acest eseu noi am mai aduce
încă multe dovezi în favoarea
concluziei generale: pe parcursul
a peste 2500 de ani, gânditorii, filosofii,
iluminiştii, savanţii naturalişti
au acumulat munţi întregi de date
şi cunoştinţe despre relaţiile între
organisme şi influenţa mediului ambiant
asupra acestora. Dar, ceea ce
am prezentat mai sus este suficient
să ne convingem că, deja la mijlocul
sec. XIX, naturaliştii acumulase
destulă informaţie pentru a înţelege
nu numai rolul mediului în viaţa
de toate zilele a fiinţelor vii, dar şi
influenţa componentelor mediului
asupra acestora ca factori evolutivi
pentru specii.
După J. B. Lamarck, cel mai profund
a pătruns în această problemă
Ch. Darwin. Studiind publicaţiile din
acea vreme, precum şi, cel mai important,
datele fără de preţ (obiective
şi de netăgăduit) acumulate
în timpul călătoriei de cinci ani pe
corabia expediţională „Beagle”,
(1831 – 1836), Darwin a pregătit
monumentala sa lucrare „Originea
speciilor prin selecţia naturală sau
păstrarea soiurilor favorabile luptei
pentru existenţă” (1859)**
Ch. Darwin a fost profund influenţat
de opera profesorului său Gh.
Lyell Principles of Geology (1830 -
1834), în care a găsit două noţiuni
ce l-au marcat destul de puternic:
„economia naturii” şi „lupta pentru
[* Ecologia biochimică, ca domeniu
de cercetări speciale, ecologice s-a
conturat definitiv abia peste 100 de ani
(vezi Whittaker, 1970; Barbie, 1976;
Harborn, 1977; Ostroumov, 1986 şi
** O teorie similară cu a lui Darwin a
fost elaborată, independent, de alt englez
- A. R. Wallace (1823 - 1913), care
a recunoscut întâietatea lui Darwin,
propunând şi noţiunea de darvinism.]
existenţă”, noţiuni care s-au dovedit
a fi foarte importante pentru
elaborarea teoriei evoluţiei. Lyell, la
rândul său, a fost influenţat de două
lucrări (disertaţii) interesante ale lui
C. Linné – „Oeconomia Naturae”
(Economia Naturii, 1749) şi „Politia
Naturae” (Orânduirea Naturii,
1760), lucrări în care găsim germenii
timpurii ai viitoarei ecologii, pentru
definiţia căreia Haeckel folosea
şi sinonimul „economia naturii”. Ca
să anticipăm puţin, vom menţiona
că noţiunea de economia naturii a
fost preluată de Haeckel direct de
la Darwin.
În lucrarea „Originea speciilor”,
Ch. Darwin cuprinde un ansamblu
de probleme legate de evoluţia lumii
organice: dovezi obiective (geologice,
paleontologice, zoologice,
botanice, ecologice, biogeografice
etc.), triada factorilor motrici ai
evoluţiei – variabilitatea, ereditatea
şi lupta pentru existenţă, având ca
finalitate selecţia naturală, argumentul
ce permit perceperea cauzalităţii
dezvoltării istorice a speciilor,
determinarea direcţiilor, căilor
şi legităţilor procesului evolutiv.
Punctul dominant în teoria evoluţiei
a lui Darwin constă în convingerea
sa despre relativitatea oportunităţii
adaptabilităţii lumii organice, dat
fiind faptul că adaptabilitatea organismelor
faţă de condiţiile mediului
înconjurător, precum şi oportunitatea
structurii şi funcţiilor lor sunt imperfecte.
De aceea, subliniază Darwin,
faptul impune organismele să
se „autoperfecţioneze” permanent
în procesul de selecţie, ceea ce, în
ultimă analiză, determină evoluţia
prin selecţia naturală ca factor principal
al evoluţiei speciilor.
Analiza extrem de atentă a teoriei
evoluţiei (din punctul de vedere
al istoriei ecologiei) a lui Darwin
– Wallace, ne permite să facem o
concluzie incontestabila: toate dovezile
sunt destul de concludente,
ele fiind în majoritatea lor de conotaţie
ecologică. Probabil că, nu întâmplător,
Haeckel a rămas atât de
impresionat şi profund influenţat de
„Originea speciilor”.
Recunoaşterea de către Haeckel
a teoriei lui Darwin a fost declarată
pentru prima dată în monografia
„Radiolariile” (1862), apoi în comunicarea
din 1863 (în faţa naturaliş-
tilor şi medicilor din Germania) cu
genericul „Teoria lui Darwin despre
dezvoltare”, spunând că noua învăţătură darwiniană reprezintă o realizare
care schimbă întregul sistem
de gândire umană. Ideile reformatoare
ale lui Haeckel au fost detaliat
expuse în 1866 în lucrarea sa
capitală Generelle Morphologie der
Organismen (Morfologia generală
a organismelor, în 2 volume), cu
un subtitlu foarte sugestiv: Bazele
generale ale ştiinţei despre formele
organice, fundamentată mecanic
de teoria evoluţiei reformată de
Charles Darwin (introducerea a fost
semnată la 14 septembrie 1866).
Din subtitlul lucrării citate putem,
cu siguranţă, trage concluzia că Haeckel
a reformat biologia în întregime
sub influenţa directă a „Originii
speciilor...” Făcând cunoştinţă cu
teoria lui Darwin, probabil imediat
după apariţia primei ediţii (1859) a
acestuia, Haeckel a devenit, după
Wallace, primul adept şi propagandist
al darwinismului.
Actualmente,
parafrazându-l pe Haeckel, afirmăm,
la rândul nostru, că sistemul
noii biologii, bazată pe teoria evoluţiei,
a schimbat radical viziunea
asupra istoriei naturale, elaborând
sistemul general al lumii organice. În
rezultat, „sistemul natural” al lui Haeckel
devine „arborele” genealogic.
Ca şi J. B. Lamarck (1809, 1815), E.
Haeckel gândeşte în termenii scării
filogenetice. Pentru ambii naturalişti
organismele recente trebuie să fie
considerate ca şi reprezentanţi ai
arborelui genealogic.
Reformând biologia ca ştiinţă,
pe baza teoriei lui Darwin, Haeckel
o divizează în două compartimente
principale:
1) morfologie sau
biostatică, care descrie şi explică
formelor fiinţelor vii şi
2) fiziologie sau biodinamică, care descrie şi
explică funcţiile organismelor.
Fiziologia
este, la rândul ei, divizată în
„fiziologia activităţii vitale„ (nutriţia
şi înmulţirea) şi „fiziologia relaţiilor”.
Ultimul compartiment din volumul I
al morfologiei generale - fiziologia
asigurării relaţiilor dintre organisme
- abordează, pe de o parte, legăturile
dintre diferite părţi ale organis-
mului, iar pe de altă parte – relaţiile
organismului cu lumea externă, sau
„ecologia şi geografia organismelor”.
Dacă aici autorul nu analizează
detaliat noţiunea de „ecologie”,
atunci mai târziu, în vol. II, autorul
revine la această noţiune exhaustiv
în capitolul „Selecţia naturală” din
compartimentul „Teoria evoluţiei şi
teoria selecţiei”. În acest context,
Haeckel pune în discuţie influenţa
condiţiilor organice şi anorganice
de viaţă, subliniind, urmându-l pe
Darwin, că „relaţiile dintre organisme
sunt cele mai importante dintre
toate formele de relaţii”; aceste relaţii
fiind cele mai importante şi determinante
privind influenţa asupra
transformărilor şi adaptării speciilor.
În continuare, autorul menţionează:
„cu regret, în majoritatea
cazurilor, nu sunt deloc cunoscute
relaţiile atât de încurcate între organisme,
deoarece până în prezent
acestei probleme nu i se acorda
nici o atenţie. De azi înainte, se
deschide un imens domeniu de cercetare,
foarte interesant şi destul
de important. Ecologia sau ştiinţa
despre economia naturii [subl. n.],
reprezentând acea parte a fiziologiei
care nici măcar în manuale nu
apărea, va avea un viitor strălucit şi
va da roade nemaipomenite”.
Vorbind despre locul şi rolul fiziologiei
în structura „noii biologii”,
Haeckel subliniază că acest domeniu
trebuie să fie divizat în trei compartimente:
1) Fiziologia nutriţiei
(Nutrition); 2) fiziologia reproducerii
(Generation); 3) fiziologia relaţiilor
(Relation). Din ultimul compartiment
face parte fiziologia interacţiunilor
dintre fiinţele vii şi între fiziologia
repartiţiei geografice şi topografice
(adică a habitatului).
Aşadar, după Haeckel, fiziologia
relaţiilor dintre organisme trebuie
să cerceteze nu numai funcţiile sistemului
nervos, organelor de simţ şi
muşchilor, dar şi funcţiile complexe
ce determină fenomenele ecologice
şi corologice, care apar în rezultatul
activităţii vitale a organismelor
în ansamblu.
În volumul II al „Morfologiei generale...”,
Haeckel frecvent revine
la definiţia ecologiei, propunând-o
pe cea mai simplă şi atotcuprinză-
toare: „prin ecologie noi înţelegem
ştiinţa generală despre relaţiile dintre
organisme cu mediul lor înconjurător,
care cuprinde toate condiţiile
de existenţă în sensul cel mai larg.
Aceste condiţii sunt parţial de origine
organică, precum şi anorganică,
condiţii care influenţând asupra formei
organismelor, impunând fiinţele
vii să se adapteze la ele”. Autorul
explică că, din categoria condiţiilor
anorganice fac parte caracteristicile
fizice, chimice, climatice, (căldura,
umiditatea şi electricitatea atmosferei),
compoziţia apei, solului, hrana
anorganică etc.; din categoria
condiţiilor organice de existenţă fac
parte relaţiile generale dintre organisme,
relaţiile fiind folositoare sau
dăunătoare, asigurând hrana sau,
de exemplu, parazitând. Haeckel
consideră că numai teoria selecţiei
naturale poate explica concret importanţa
acestor relaţii şi caracterul
lor adaptiv sau cum relaţiile de coadaptare
determină caracterul luptei
pentru existenţă. Autorul regretă
starea de lucruri în legătură cu faptul
că, în pofida importanţei excepţionale adaptive a condiţiilor de mediu,
studiul de rigoare al acestora
până atunci n-a fost efectuat.
În acelaşi vol. II al „Morfologiei
generale...”, Haeckel insistă asupra
ideii că corologia trebuie să reflecte
nu numai amplasarea habitatului
şi graniţele ariei de răspândire în
plan orizontal, dar şi distribuţia organismelor
pe verticală, de exemplu
în mediul marin (oceanic), unde
acestea migrează atât spre marile
adâncimi, cât şi spre suprafaţă; o
asemenea distribuţie pe verticală
se observă şi în zonele montane.
În cel mai larg sens, de acest domeniu
de cercetare ţine „geografia
generală şi topografia animalelor şi
plantelor”, precum şi statistica organismelor,
care, din punct de vedere
matematic, exprimă condiţiile de
distribuţie (v. „Cenerelle Morphologie
der Organismen”, Bd. II, p. 287,
citat după G. Uschman din Ocerki
istorii ekologhii, 1970, p. 17).
În încheierea operei sale, Haeckel
notează că legăturile organismelor
cu mediul înconjurător, ca
expresie a sumei relaţiilor ecologi-
ce şi corologice, se explică „de pe
poziţiile teoriei evoluţiei [darwiniene
– I. D.], ca o consecinţă necesară a
cauzelor mecanice*..., şi noi tocmai
în aceasta găsim un sprijin de nădejde pentru teoria evoluţiei”.
Aşadar, crearea de către Haeckel
a „noii biologii”, în general, şi a
ecologiei, în particular, s-a bazat pe
teoria evoluţie elaborată de Darwin
– Wallace. Iată ce concluzie face
însăşi Haeckel, în anul 1868, în capitolul
de încheiere al lucrării „Istoria
naturală a creării lumii” (o expunere
mai populară, mai accesibilă
pentru publicul larg a „Morfologiei
generale...”): „toate legile mari şi
toate grupările largi de fenomene şi
multiplele domenii ale biologiei dezvoltării
cauzale, (inclusiv în biologie,
aplicând teoria evoluţiei) creează
fundamentul teoriei evoluţiei, ca
lege biologică supremă inductivă”.
După Haeckel, teoria evoluţiei
se bazează pe zece puncte inductive
sau [decalog – I. D] legi biologice
generale:
1) istoria paleontologică
privind dezvoltarea organismelor;
2) istoria individuală privind dezvoltarea
organismelor;
3) legătura cauzală intrinsecă între ontogenie
şi filogenie;
4) anatomia comparată a organismelor;
5) legătura cauzală intrinsecă dintre anatomia
comparată şi istoria dezvoltării;
6) învăţătura despre oportunitate sau
disteleologia;
7) sistemul natural al organismelor;
8) corologia organismelor;
9) ecologia organismelor;
10) integritatea biologiei generale.
Şi încă o remarcă importantă,
privind noţiunea (sintagma) de
„economia naturii”, folosită de Haeckel.
În contextul definiţiei ecologiei
ca ştiinţă, autorul scrie: „Ecologia
reprezintă ştiinţa despre relaţiile generale
ale organismelor cu lumea
înconjurătoare externă, cu condiţiile
organice şi anorganice ale mediului;
aşa-zisa „economia naturii”
- interrelaţiile tuturor organismelor
care vieţuiesc împreună, în acelaşi
________________
[* Prin noţiunea de „cauze mecanice”
E. Haeckel înţelegea aspectele cauzale,
determinante, legate de factorii naturali
ecologici (relaţiile din organisme şi
dintre acestea şi mediul înconjurător).]
loc, adaptarea lor la mediul înconjurător,
modificările în rezultatul
luptei pentru existenţă, bunăoară
condiţiile parazitismului ş.a.m.d.”.
Anume aceste aspecte ale „economiei
naturii”, pe care Lyell, dintr-o
privire superficială, le-a considerat
ca lucrare înţeleaptă a Creatorului,
fiind, aşa cum se cuvine, profund
analizate, apar drept consecinţe ale
cauzelor mecanice [adică naturale
– I. D.].
Astfel, Haeckel ajunge la cu totul
alte concluzii, cele materialiste,
reale, adică darwiniste.
Aşadar, E. Haeckel, ţinând cont
de imperativul timpului şi bazânduse
pe teoria evoluţiei lumii organice
a lui Ch. Darwin - A. R. Wallace, a
reuşit, la acea vreme, să reformeze
conceptual şi structural biologia
secolului XIX, ştiinţă în care atât de
reuşit a fost inclusă, ca parte componentă
şi ecologia, ce s-a dovedit
a fi atât de importantă şi necesară,
nu numai din punct de vedere teoretic,
dar şi în mod deosebit, din cel
practic.
Apreciind viziunea lui E. Haeckel
asupra subiectului şi obiectivelor
scopurilor ecologiei, vom constata
amploarea lor teoretică şi diversitatea
de probleme ce stau în faţa
acestei ştiinţe. Ca şi Darwin, Haeckel
pune prioritar accentul pe
necesitatea studiului profund al
relaţiilor pozitive şi negative dintre
organisme, adică a relaţiilor biotice
extrem de complexe dintre ele,
foarte importante pentru existenţa fiinţelor vii. Însă, în opoziţie cu
Darwin (care a şi recunoscut subestimarea
importanţei factorilor anorganici
în evoluţia speciilor), Haeckel
a atras o atenţie deosebită şi
acestui aspect al ecologiei, în felul
său interpretând rolul factorilor abiotici
http://5bio5.blogspot.com/2016/07/translation-of-begining-of-paper-dediu.html
**
Text of the paper of Dediu, 2009.
I. I. Dediu. Integrated history of Darwinism and ecology. 150 years of "Origin of Species" by Charles Darwin.
- Environment (Environment). 2009 No. 6 (48), p.42-48.
https://www.researchgate.net/publication/305403948;
HISTORY OF ECOLOGY AND INTEGRATED Darwinism.
150 YEARS OF THE BIRTH OF "Origin of Species" by Charles Darwin
Dediu Ion I.
Acad, PhD., Director, Research Institute
Environment and Sustainable Development, Free University
International. Life contingency honorary director of the Institute
Ecology and Geography of the Academy of Sciences
Ecology is a new name to a
very old area.
Charles Elton
[ON THE AUTHOR:
Ion I.Dediu,
Academician (Full Member, Academy of Sciences of Moldova), PhD., Director,
Research Institute of
Environment and Sustainable Development,
Free International University,
Honorary Director of the Institute of
Ecology and Geography of the Academy of Sciences, Moldova;]
Introduction
History was biology
marked by several events
decisive of
the most important to him
the emergence of Darwinism,
Jubilee 150
years, celebrated in 2009,
year related (what a coincidence,
almost transcendental!)
with another anniversary - 200
years after his birth
Charles Darwin - the author
theory of evolution of the organic world.
Yet another coincidence:
Only one year separates us
of the third
historical event - 200
years from creation itself
name of our science,
biology.
Probably few of his colleagues
remember that
biology term was
proposed independently
other, T. Rose (1797) The
Burdach C. (1800) for
titled "Science of man"
(Morphology, physiology and psychology)
Treviranus R. G. (1802) and Lamarck
(1802) (quoted by G. Usman, 1970
and Biologhiceskii Enţiklopediceskii
Slovari,) - the science "about bodies"
existing long and
to this (unnamed).
Of course these coinciden-
ces are absolutely random,
coincidence that a causal explanation.
We know that the new terms, concepts,
as theories (concepts) appear
depending on the need logic of evolution
that science. It physicist:
"Nothing comes from nothing."
The history of biology, as well as other scien-
ces throughout her (even up
the Burdah - Traviranus - Lamarck)
confirms the axiom.
research results
It is believed that the word "ecology"
it was created by E. Haeckel
(1866), however, it is not true. P. H.
Ochser (1959) found that
and the term was used to Haeckel.
For example, the word "ecology"
He was found in a letter by
H. D. Thoreau, dating 1
January 1858, addressed to his relative
(The first letter was published in 1958
cited by
Uschman, 1970), in which
among others the following:
"Mr. Hoar still up
currently dealing botany
and ecology, intending
to establish
to live in a country area
more convenient for
he said. "From here Ochser Close
to the conclusion that Haeckel
the term "ecology"
He was already known.
We're not sure
Haeck borrowed
concept of ecology
at someone; I thought it was
"Reinvented", rather
He has "recreated" for
to name a new science
- Ecology - indeed,
created this brilliant biologist.
So there can be no
I doubt that this is about
The similarity creative
(Absolutely "random")
the concept of ecology with
The biology is obviously
a "chance (coincidence)
necessary "as the philosopher would exclaim.
But the truth is that creator
environmental science, which gave him
a semantic meaning (Scientific) suitable
and quite precisely, it was famous
German biologist Ernst Haeckel (1834
- 1919).
Analyzing the genesis ecology
science, we find that avândulca "parent baptism" Haeckel,
she never appeared on the empty place accidentally.
On the contrary, the accumulation of knowledge on relations between beings
living and the environment has a very long history and rich, almost everything
comprised as much as the history of science
such - about 2,500 years, starting
the first great thinkers and myriad
wise (professed seven) in Greece
Ancient Thales of Miletus (624-547
BC. Hr.) In Cossa Hippocrates (460 -
377), Anaximandros of Miletus (610
- 547 BC. Hr.) Anaximenes as the
Miletus (550-480 BC. BC.), Heraclitus
(540-480 BC. BC.), Democritus (460
- 370 BC. Hr.), Aristotle (384-322 BC.
Hr.) And. For example, consider Thales
that "everything is made of
water"; other wise miletean - Anaximandros,
who drew first
map of the earth, said the world
is a great (Mediterranean)
landlocked in row
Its surrounded by a ring of water
(Oceans). Anaximenes was the first
who perceived the world as
a single living organism that breathes with
air concept that enables us
to consider this thinker
Greek as the author of the first ideas
biosphere.
Plato, Socrates and his successor
idealist philosophy founder and coach
Aristotle over
2000 years ago, he meditated deeply
on issues that
later played an important role in
development of ecology as a science
independent. We refer first
line method approach (pioneering)
Systemic this great philosopher
* thinker who in his famous
dialogues, for example: "Timaeus"
reviewing the ideas and forms
intelligible, external and perfect, imperfect reflected in the physical world.
Plato formulated through
others, the myth about the origin
life (see dialogue "Protagoras")
thoughts about nutrition and the fight
for existence, considering that
bodies prey to survive
develops intensively
being outnumber kidnappers
Their so anticipating 2.5 millennia
models (laws) of mathematical
V. Volterra (1931).
But first the ancient thinkers
who performed the synthesis of philosophy
[* The systemic approach to Plato
coming in direct contradiction to the reductionism of Democritus.]
(Or rather the "metaphysics") with naturalism
He was a pupil of Plato
- Aristotle - the greatest philosopher of
Ancient Greece, who introduced realism
in philosophy, he founded logic
formal as a field of thought; it is
considered the father of metaphysics and
natural history (natural sciences).
This brilliant Greek so defined
life (see "Metaphysics"): "we call
life any form of nutrition,
growth and emaciation of the body
it is due to all ". the treaty
"About animal origin" of
Aristotle find interesting data
about acclimated oysters,
adapt to the different classes of organisms
in various kinds of media
geographic; in another work - "History
animals "- the author describes 454
taxa (from species to families)
Animal rank them in some way
and ecological (the
eg passive and active animals,
and peaceful prey, migratory and
sedentary etc.). Aristotle mentions
that "what is in accord with
nature is pleasant, and all beings
and seek to find delight
Understanding nature ".
In another work - "Ethics," Aristotle
talks about the human tendency
by nature in the broadest sense.
The author was convinced that the cause of development
is the goal. In contrast to
other great thinker Greek Empedocle
(490-435 BC. BC.), Who consider
that reasoning appears accidental
Aristotle considered him as a
reality intrinsic, inherent bodies
living and development. Certain
so this gigantic figure and
Ancient thinking Flagship managed
to combine harmoniously itself materialism
Democritus and idealism
Plato's encyclopedic depth
a true naturalism.
Theofrast (370-285 BC. BC.) - a student of Aristotle and founder of botany
- in "Research about
plants " described 500 species and
vegetable groups, has built bases
geobotanicii, highlighting
dissemination and adaptation issues
of plants in habitat conditions (cited
by Rozenberg, 2004).
We can not pass any figure over
another giant - the poet and philosopher
Lucretius (94-55
BC. Hr.), This time in Ancient Rome
, but somehow downward
the great spiritual philosophical school
Ancient Hellenic, which in the vast work
poetic "On the Nature of Things"
(De Rerum Naturae) meditates
on "all things merge
materials - earth, sky,
stars, seas, lunar globe,
and the beasts born of
earth ... " Lucretius Carus consider
those that are far from the truth
who insisted on the idea as
which all works come from fire
or the air, or flabby (moisture) ...
Imagining this thinker
Latin, "The universe is boundless,
without edges..."
As G.
S. Rozenberg (2004) mentions, one of the predecessors
in Ecology has been brilliant
Latin poet Ovid (43 BC. BC. - 18 d.
Hr), banished to the edges of the Rome Empire
- Tomis (now Constanta), which, in his "About Fishery"
describes a wide spectrum of
fish (50) and invertebrates
being analyzed in their
natural environment.
Unfortunately, limited space of this
the essay does not allow our
analyze in detail the contribution of other
naturalists of antiquity and the Middle Ages, such as
Avicena, Leonardo da
Vinci etc. But still, we can mention
more particularly two - Carl
von Linnaeus (1707 - 1778) and Georges
L. L. de Buffon (1707 - 1788), these great naturalists bringing in an
particularly in science foundation
nature.
In the context addressed
herein,
example we will mention not only the role of
Linnaeus as the founder of systematics
scientific (nomenclature principle
binomial), but also as one of the precursors
ecological approach on
Plant distribution in space,
Depending on soil quality, climate,
The main factors of environment
which depends on the daily life of
plant. The author has proposed an interesting
classification, ecological fund,
vegetable groups dependent
the specific climate zones:
"Hot", "temperate", "cold". Linnaeus
tackled the phenomenon of division
vertical vegetation zones
mountain. But the most important
achieving organic (fundamental)
this famous biologist was
concept (many naturalists unnoticed)
the economics of nature
ie the balance in nature
(See Linnaeus, 1749, 1760), conception
which, moving through other thinking
great naturalists
(Lyell → Darwin
[Arrow] → Haeckel [arrow] → Antipas etc.)
economists
(Leontiev, Constantinescu
Georgescu - Roegen and a.) Over
two and a half centuries has become
a global strategic doctrine called
sustainable development [Sustainable Development].
The monumental work (36 volumes)
entitled "Natural History"
Buffon argues profound and
convincing principle of environmental influences
Ambient on growth
and development of vegetable organisms
and animals. This talented naturalist
permanent and propagated the idea poet
transformism (variability) idea
for which Gh. Darwin (1859) it was
considered one of the precursors of evolutionism.
But we must recognize that
at the end of sec. XVIII - early
sec. XIX highest among naturalists
amounted Jan Baptist Lamarck
(1744 - 1829) who really
It was the first evolutionist - his successor
Buffon and the precursor of Ch. Darwin.
In the works 'Phylosophie Zoologique'
('Philosophy of zoology', 1801-1809) and
'Naturella histoire des sans amimaux
vertebres' (natural history of animals
invertebrate, 1815 - 1822),
Lamarck expounded the theory of evolution
organic world, also known as lamarckism.
According to him, development
bodies should only take place
under the direct influence and active
(Decisive) environment
and the tendency of permanent rinsece
body to progress ( "Aspiration
inherent nature to Progress ")
to self-improvement. Lamarck
admitted the possibility of transmitting
by heredity characters
acquired somatic structures
individuals during life ( "Theory
change ").
Being objective, we find that
lamarckismul is the first evolutionary theory
realizatoare and integrative
direct precursor of Darwinism
but largely naive,
no solid scientific evidence.
After Lamarck, laws governing
organization and development
animals are four:
1. species tend to perfection;
2. There is a relationship between the importance of organ and
usability (or non-use);
3. animals will transmit descendants
structural changes;
4. Native desire is a principle of evolution.
These "laws" were later on
as criticized.
Neo-Darwinist works
of A. Weisman (1883,
1892 1973), then the rediscovery
genetics (1900) meant the end
Lamarck laws that have been shown
to be viable (and invalid).
We will mention, however, and a great
merit of Lamarck who insist
the idea that a distinction must be made
clearly between inorganic and organic.
This clarification base
It allowed him to see plant complexes
and animals as a whole,
a fast-growing variety.
Before Ch. Darwin, Lamarck
acknowledged that the process of evolution
It includes (supposedly) for long periods
time and term
actually derives from rate stability
small change.
The positive role of
Lamarck consists also in fighting
fixismului (imuabilităţii species)
observed
as it may seem
strange, and recognizing Linnaeus
the actual existence of species in nature,
but not their development, unlike
two other precusori of evolutionism,
G. Cuvier (1769 - 1832) and
G. Saint-Hilaire (1772 - 1844), which
while expressing a point of view
unclear on the real existence
species.
And another important note
about Lamarck: in "Hydrology"
(1802) for the first time in
it forms the natural sciences history
a conclusion pioneering role
Circuit living organisms substances
in the earth's crust, so
first approaching the concept
the biosphere, the doctrine that
It was developed over 100 years
Vernadskii by V. I. (1924, 1925
1926).
Deserves notice as precursors
You Darwinism and ecology,
without much discussion, and W. von Goethe
(1749 - 1832), T. R. Malthus (1766
- 1834), A. Humboldt (1769-1859)
K. E. von Baer (1792 - 1876), Iu. J.
von Liebig (1803 - 1873) and. But
most directly (after ideas and achievements)
was Geoffroy Saint - Hilaire
(1805 - 1861), who in his "History
natural organic world "(in
3 volumes, 1854-1859) founded
Ecology (without being called
so), in which considers the relationship
between living beings organized into families,
groups and communities. some scholars
Saint-Hilarie thinks, not
Haeckel, baptismal godfather of ecology,
because, they believe, is ethology *
synonym ecology. Way or another,
Saint-Hilarie was closest
than design ecosystem,
which are synonymous groups
and communities in the definition of ecology
given by this author: "While
congregation and society is
Two forms of scrimmage and free individual beings, groups
and communities is the essence
two forms of union beings
- Plants and animals - that depends on
the substrate (ground) or some other. In
both cases the connection is present
material ... "
His theory is based Saint-Hilarie
the clear perception interactions
living beings with the environment,
playing an important role exchange
substances (metabolism) of
organisms and the environment: each
minute living being extracted and used
necessary substances in the environment, eliminating
then it particles
body and certain substances
which today we call metabolites
environment.
In this context, we will not fail
nothing if we conclude that,
Geoffroy Saint-Hilaire, yet now
150 years, not only addressed
systemic (holistic), as we say
us today, communities of organisms
(Biocenosis Karl Möbius,
1877) in their relations with the environment
Ambient (termed Tansley,
___________________
[* Currently ethology is considered
as an independent science about
animal and human behavior;
modern conception founded by Nobel Prize winners (1975) Karl von Frisch,
Tinbergen and Konrad Lorenz Nico. ]
1935 ecosystems).
Saint-Hilarie has set up another field
research - biochemical ecology *
,
because this talented naturalist
(Biologist) not only studied French
systems bodies ( "congregation"
"Clusters", "community"), and circuit
material (of nutrients
and metabolites) of the
living systems and their environment
(Today called habitat, biotope).
In this essay we bring
yet more evidence in favor
General conclusion: over
more than 2,500 years, thinkers, philosophers,
Enlightenment, scientists naturalists
whole mountains have accumulated data
and knowledge of the relationship between
organisms and the environment influence
on them. But what
I presented above is enough
to convince ourselves that by the middle
sec. XIX, naturalists accumulated
enough information to understand
not only environmental role in life
everyday living beings, but also
influence of environmental components
on them as evolutionary factors
Species.
By JB Lamarck, the deepest
entered this problem
Ch. Darwin. Studying publications
the time, and most importantly,
without price data (goals
and undeniable) gained
the journey of five years on
Expedition ship "Beagle"
(1831 - 1836), Darwin prepared
his monumental work "The Origin
species through natural selection or
keeping favorable varieties battle
for existence "(1859) **
Ch. Darwin was deeply influenced
the work of his teacher Gh.
Lyell's Principles of Geology (1830 -
1834), where he found two concepts
they had marked quite strong:
"Economy of nature" and "fighting for
[* Biochemical Ecology as field
Special research, environmental was
final shape only after 100 years
(See Whittaker, 1970; Barbie, 1976;
Harborne, 1977; Ostroumov, 1986
** A similar theory of Darwin
It was developed independently of the other English
- A. R. Wallace (1823 - 1913), which
Darwin recognized the primacy,
proposing the notion of Darwinism.]
existence ", terms that have been shown
to be very important for
developing the theory of evolution. Lyell at
turn was influenced by two
work (dissertation) out of his
C. Linnaeus - "OECONOMIA Naturae"
(The Economics of Nature, 1749) and "Police
Naturae "(new political Nature
1760), works in which we find germs
Early conservationists of the future for
Haeckel that used definition
and its synonym "economy of nature". That
Anticipating least we can note
the concept of economy of nature
Haeckel was taken directly
to Darwin.
In his work "The Origin of Species"
Ch. Darwin comprises a set
The issue of moving the world
Organic: objective evidence (geological,
paleontological, zoological,
botanical, ecological, biogeographic
etc.), the triad of factors Motrici
evolution - variability, heredity
and the struggle for existence, with the
purposeful natural selection argument
allowing perception of causality
historical development of the species,
determining directions, lodging
evolutionary process and legalities.
Point dominant theory of evolution
Darwin's belief is to
was relativity opportunity
adaptability organic world, given
As the bodies adaptability
to environmental conditions
ambient and opportunity
Their structure and functions are imperfect.
Therefore stresses Darwin
that requires bodies to
is "self-improvement" permanent
in the selection process, which in
the final analysis, determine the evolution
through natural selection as the main factor
the evolution of species.
Analysis extremely careful theory
evolution (in terms
the history of ecology) to Darwin
- Wallace, allows us to make a
indisputable conclusion: all evidence
They are quite conclusive
they are mostly connotation
organic. Perhaps not coincidentally,
Haeckel remained so
deeply impressed and influenced by
"Origin of Species".
Recognition by Haeckel
Darwin's theory has been declared
for the first time in the monograph
"Radiolariile" (1862) and then in communicating
1863 (before naturaliş-
fish and doctors in Germany)
entitled "Darwin's Theory
development ", saying that the new Darwinian doctrine is an achievement
which changes the whole system
human thinking. reforming ideas
Haeckel's were detailed
exhibited in 1866 in his
capital Generelle der Morphologie
Organismen (general morphology
organisms in two volumes), the
a very suggestive subtitle: The Basics
general science about forms
Organic, founded mechanic
The theory of evolution reformed
Charles Darwin (introduction was
signed on September 14, 1866).
We work cited in the subtitle,
certainly conclude that Haeckel
biology entirely reformed
under the direct influence of "Origin
species ... "Doing Meet
Darwin's theory probably immediately
after the appearance of the first edition (1859) of
its Haeckel became after
Wallace, the first follower and propagandist
of Darwinism.
currently,
Paraphrasing Haeckel, say,
in turn, that the system
new biology based on the theory of evolution,
radically changed the vision
natural history, drawing
general system of the organic world. In
The resulting "natural system" by Haeckel
It becomes "tree" pedigree.
As JB Lamarck (1809, 1815), E.
Haeckel thinks in terms of scale
Phylogenetic. For both naturalists
Recent bodies have to be
considered as representatives
family tree.
Reforming biology as a science,
on the theory Darwin, Haeckel
divides into two compartments
Highlights:
1) morphology or
Biostatics, which describes and explains
forms of living beings and
2) physiology or biodynamic, which describes
explains the bodies.
Physiology
It is in turn divided into
"Physiology vital activity" (nutrition
and multiplication) and "physiology relations".
The final Section of Volume I
the general morphology - physiology
ensure relationships between organisms
- Approaches, on the one hand, the links
between different parts of organisms
tion, on the other hand - relations
body with the outside world, or
"Ecology and geography bodies."
If the author does not analyze here
Detailed concept of 'green'
then later, vol. II, author
returns to this notion exhaustively
in the "natural selection" of
section "The theory of evolution and
selection theory ". In this context,
Haeckel question the influence
organic and inorganic conditions
life, highlighting, following on
Darwin, that "relations between organisms
They are most important
all forms of relationship "; these relationships
the most important and decisive
the influence
changes and species adaptation.
Further, the author states:
"Unfortunately, in most
cases are not known
so entangled relationships between organisms,
as far
this problem is not granted
no attention. From today forward,
opens a huge area of research,
very interesting and quite
important. Ecology or science
the economics of nature [emphasis. n.]
representing that part of physiology
that not even in textbooks
arise, and will have a bright future
will bear fruit unbelievable. "
Speaking about the place and role of physiology
the structure of the "new biology"
Stresses that this area Haeckel
It must be divided into three compartments:
1) Nutrition Physiology
(Nutrition); 2) The physiology of reproduction
(Generation); 3) The physiology of relations
(Relation). The last compartment
part physiology interactions
between living beings and between physiology
geographical and topographical distribution
(Ie habitat).
So after Haeckel, physiology
relationships between organisms must
to investigate not only the system functions
nervous and sense organs
muscles, and complex functions
determining environmental phenomena
and chorology that occur as a result
vital activity of organisms
overall.
In the second volume of "General Morphology ..."
Haeckel frequently returns
the definition of ecology by proposing a
the easiest and atotcuprinză-
ing "we understand the ecology
general science about relations between
organisms and their environment,
comprising all conditions
existence in the broadest sense.
These conditions are partly home
organic and inorganic
conditions which influence the shape
bodies, imposing beings
come to adapt to them. " author
explains that category conditions
Inorganic part features
physical, chemical, climate (heat,
humidity and atmospheric electricity)
composition of the water, soil, food
inorganic etc .; category
Organic conditions of existence are
Party general relationships between organisms,
relationships being useful or
harmful, providing food or
for example, parasitizing. Haeckel
considers that only selection theory
can explain the importance of natural concrete
these relationships and character
adaptive or how their relationships coadaptare
determine the character of the struggle
for existence. The author regrets
the state of affairs at the fact
that despite the exceptional importance of adaptive environmental conditions,
Study their rigor
until then it was done.
At the same Vol. II "Morphology
General ... "Haeckel insists
must reflect the idea that chorology
not only habitat location
and borders the area of distribution
horizontally and distribution organizations
vertical, e.g.
in marine (ocean), where
so they migrate to the big
depth and towards the surface; a
Also vertical distribution
is observed in mountain areas.
In the broadest sense, this area
Research keeps "geography
and general topography and animals
plant ", and statistical bodies,
that, from the point of view
mathematically expressing conditions
distribution (v. "Cenerelle Morphologie
der Organismen "Bd. II, p. 287,
cited by G. Uschman of Ocerki
ekologhii histories, 1970, p. 17).
In concluding his work, Haeckel
notes that ties bodies
with the environment, as
expression of the sum relations ecologi-
Why and chorology, explained "the
positions theory of evolution [Darwinian
- I. D.], as a necessary consequence
* mechanical factors ... and we just
in it we find a reliable support for the theory of evolution. "
Thus creation by Haeckel
the "new biology" in general, and
ecology, in particular, was based on
Darwin developed the theory of evolution
- Wallace. Here's what conclusion do
Haeckel itself, in 1868, in Chapter
concluding the work "History
creating natural world "(exposure
more popular, more accessible
for the general public to "Morphology
General ... ")" large and all laws
All large groups of phenomena and
multiple areas of biology development
causal (including biology,
applying the theory of evolution) creates
the foundation of the theory of evolution, as
Biological inductive supreme law ".
After Haeckel, the theory of evolution
It is based on ten points inductive
or [Decalogue - I. D] biological laws
Background:
1) paleontological history
development organizations;
2) individual development history
bodies;
3) the causal link between ontogeny intrinsic
and phylogeny;
4) The comparative anatomy of organisms;
5) the causal link between the intrinsic anatomy
Comparative and development history;
6) teaching of opportunity or
disteleologia;
7) the bodies natural system;
8) chorology bodies;
9) the ecology of organisms;
10) general biology integrity.
And another important note,
the notion (phrase) of
"Economy of nature" used by Haeckel.
In the context of the definition of ecology
as a science, the author writes: "Ecology
science is about general relations
world bodies
surrounding external conditions
organic and inorganic environment;
so-called "economy of nature"
- Interrelations of all bodies
they inhabit together at the same
________________
[* The term "mechanical causes"
E. Haeckel understood causal issues,
determinant related to natural factors
organic (from organisms and relationships
between them and the environment).]
Instead, their adaptation to the environment,
changes in the outcome
struggle for existence, for instance
riding conditions and so forth. "
It is these aspects of "economy
nature "that Lyell, a
superficially, it considered
as the wisdom of the Creator,
It is, as it should be, deeply
analyzed, appear as consequences of
mechanical causes [ie natural
- I. D.].
Thus Haeckel reach altogether
other conclusions, the materialistic,
real, that Darwinists.
Therefore, E. Haeckel, taking into account
the imperative of time and basing
the theory of evolution of the organic world
by Ch. Darwin - A. R. Wallace, the
managed at the time, reform
conceptual and structural biology
nineteenth century, the science so
managed was included as part
and ecology, which proved
to be so important and necessary,
not only theoretically,
and in particular, from the
practically.
Appreciating E. Haeckel's vision
the subject and objectives
Ecology goals, we find
Their theoretical magnitude and diversity
problems faced by
this science. Like Darwin, Haeckel
put priority emphasis on
need deep study of
Positive and negative relations between
bodies, ie relations biotic
extremely complex one,
very important for the existence of living beings. But in opposition
Darwin (who also acknowledged underestimating
the importance of inorganic factors
the evolution of the species), Haeckel
attracted attention and
this aspect of ecology, like
His playing the abiotic factors
continuation of TRANSLATION (i.e., the second part) of the paper (Dediu 2009),
from Moldavian into Russian:
http://5bio5.blogspot.com/2016/07/translation-second-part-of-paper-dediu.html
...
...
Conclusion
1. The history of science shows us
the new way of thinking, sequencing
paradigms, doctrines,
fields of study, new science
not appear on the empty place in anything accidentally
but as a result of accumulation
analysis and synthesis of new information
, following the genesis, evolution,
current status, importance
theoretical and practical.
2. Darwinism (his name
Wallace's theory belongs coauthored
evolution) as "scientific doctrine
that changed the whole way
human thinking "(Haeckel, 1863), the
He appeared in logic and law-like outcome
accumulation for 2500 years,
scientific data on variability,
credibility, the struggle for existence,
Natural and artificial selection
species; Darwinian theory birth
evolution was possible
succession result paradigms
predarwiniene; neodarwinismul,
otherwise called synthetic theory
evolution of the organic world, reflect
objective synthesis of the latest achievements
[_______________________
* The evolution of the concept of "economy
nature "is discussed in detail in
our work in the journal "Noosfera"
no. 2, 2009, p. 4-12 ..
** See The National Strategy for
Sustainable Development: Moldova XXI
Chisinau 2000; Dediu (1995, 2007
2008)]
Darwinism of classical genetics,
molecular biology, ecology, biogeography
and so on
3. As the theory of evolution, Darwinism
ecology as a science had
prehistory, genesis and evolution,
today occupying his rightful place in
structure of modern biology, solving
major theoretical problems
and practical.
4. Ecology as biological science,
It was created by E. Haeckel
(1866) due to deep penetration
in essence its struggle theory
for existence and, selection
natural; ecology and Darwinism
Exponential throughout their development,
They have been shown to be two
Science complementary, as
Their paradigms succession
They were enriched with new ideas each other.
Due appropriate approach and
Systemic notion of "economy
nature "through creative succession
paradigmatic line Linne -
Lyell - Darwin - Haeckel - Antipas
ecology became that integrating science,
which together with science
economic, they managed to create a
new science - the bioeconomy. Basics
ecological-economic Prolegomene
of this science were put
of Antipas and Georgescu - Roegen.
First win concrete creative
bioeconomy is the development
the concept of sustainable development,
Today's becoming global philosophy
orientation, present and future.
5. Due to timely acceptance
methods of mathematical approach
the crowds and biocenotic population,
mathematical modeling
ecological phenomena, implementation
etc., ecology approaches
with sure steps and accelerated to
score among sciences, measurable,
that is accurate, along with
mathematics, physics and chemistry.
6. Similarly, and in cooperation with
mathematics, ecology must
underpin environmental engineering,
as the same math
It is based on engineering as such.
**
THIS IS THE ORIGINAL TEXT
IN MOLDAVIAN (FROM WHICH TRANSLATION WAS DONE):
Text of the paper of Dediu, 2009.
I. I. Dediu. Integrated history of Darwinism and ecology. 150 years of "Origin of Species" by Charles Darwin.
- Mediul Ambiant (Environment). 2009, No. 6 (48), p.42-48.
https://www.researchgate.net/publication/305403948;
ISTORIA INTEGRATĂ A DARwINISMULUI ŞI ECOLOGIEI.
150 DE ANI DE LA APARIŢIA “ORIGINI SPECIILOR“ DE CHARLES DARwIN
Ion I. Dediu
Acad, Prof. univ., director, Institutul de Cercetări pentru
Mediu şi Dezvoltare Durabilă, Universitatea Liberă
Internaţională. Director onorific viager al Institutului
de Ecologie şi Geografie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Ecologia reprezintă o denumire nouă a unui
domeniu foarte vechi.
Charles Elton
[ON THE AUTHOR:
Ion I.Dediu,
Academician (Full Member, Academy of Sciences of Moldova), PhD., Director,
Research Institute of
Environment and Sustainable Development,
Free International University,
Honorary Director of the Institute of
Ecology and Geography of the Academy of Sciences, Moldova;]
Introducere
Istoria biologiei a fost
marcată de mai multe evenimente
decisive, dintre
care cel mai important l-a
constituit apariţia darwinismului,
jubileul de 150
de ani, sărbătorit în 2009,
an legat (ce coincidenţă,
aproape transcedentală!)
cu altă aniversare – 200
de ani de la naşterea lui
Charles Darwin - autorul
teoriei evoluţiei lumii organice.
Şi încă o coincidenţă:
numai un an ne desparte
de cel de al treilea
eveniment istoric - 200 de
ani de la crearea însăşi a
denumirii ştiinţei noastre,
a biologiei.
Probabil că puţini dintre colegii noştri îşi
mai amintesc de faptul că
termenul biologie a fost
propus, independent unul
de altul, T. Rose (1797) de
C. Burdach (1800) pentru
denumirea „Ştiinţei despre om”
(morfolog, fiziologia şi psihologia)
G. R. Treviranus (1802) şi Lamarck
(1802) (citat după G. Uşman, 1970
şi Biologhiceskii Enţiklopediceskii
Slovari,) – pentru ştiinţa „despre organisme”,
existentă multă vreme şi
până la aceasta (fără denumire).
Bineînţeles că aceste coinciden-
ţe nu sunt absolut întâmplătoare,
coincidenţe care au o explicaţie cauzală.
Se ştie că noii termeni, noţiunile,
ca şi teoriile (concepţiile), apar
în funcţie de necesitatea logicii evoluţiei
ştiinţei respective. Vorba fizicianului:
„nimic nu apare din nimic”.
Istoria biologiei, ca şi a altor ştiin-
ţe, pe tot parcursul ei (chiar până
la Burdah – Traviranus - Lamarck)
confirmă axioma.
Rezultatele cercetării
Se crede că termenul „ecologie”
a fost creat exclusiv de E. Haeckel
(1866), Însă nu este adevărat. P. H.
Ochser (1959) a constatat că acest
termen se folosea şi până la Haeckel.
Bunăoară, cuvântul „ecologie”
a fost găsit într-o scrisoare a lui
H. D. Thoreau, care datează cu 1
ianuarie 1858, adresată rudei sale
(în premieră scrisoarea a fost publicată în 1958,
citat după
Uschman, 1970), în care,
printre altele, se menţionează:
„Dl Hoar încă până
în prezent se ocupă de botanică
şi ecologie, intenţionând
să se stabilească
cu traiul într-o zonă a ţării
mai convenabilă pentru
el.” De aici Ochser trage
concluzia că până la Haeckel
termenul „ecologie”
era deja cunoscut.
Nu suntem siguri că
Haeckal a împrumutat
noţiunea de ecologie de
la cineva; aş crede că l-a
„reinventat”, mai bine zis
l-a, „creat din nou” pentru
a denumi o nouă ştiinţă
– ecologia -, într-adevăr,
creată de acest genial biolog.
Deci, nu încape nici
o îndoială că aici e vorba
de o similitudine creativă
(absolut „întâmplătoare”)
a noţiunii de ecologie cu
cea de biologie, fiind, evident,
o „întâmplare (coincidenţă)
necesară”, cum ar exclama filosoful.
Dar, adevărul este că creatorul
ştiinţei ecologice, căreia i-a conferit
un sens semantic (ştiinţific) adecvat
şi destul de precis, a fost celebrul
biolog german Ernst Haeckel (1834
- 1919).
Analizând geneza ecologiei ca
ştiinţă, vom constata că avândulca „părinte de botez” pe Haeckel,
ea n-a apărut pe loc gol, accidental.
Dimpotrivă, acumularea de cunoştinţe privind relaţiile dintre fiinţele
vii şi mediul înconjurător are o istorie foarte lungă şi bogată, cam tot
atâta cât a cuprins istoria ştiinţei ca
atare – cca 2500 de ani, începând
cu pleiada primilor mari gânditori şi
înţelepţi (zişi cei şapte) din Grecia
antică Thales din Milet (624 – 547
î. Hr.), Hipocrate din Cossa (460 -
377), Anaximandros din Milet (610
– 547 î. Hr.), Anaximenes la fel din
Milet (550 – 480 î. Hr.), Heraclit
(540 – 480 î. Hr.), Democrit (460
– 370 î. Hr.), Aristotel (384 – 322 î.
Hr.) şi a. De exemplu, Thales considera
că „totul este constituit din
apă”; alt înţelept miletean – Anaximandros,
care a desenat prima
hartă a Pământului, spunea că lumea
reprezintă o mare (mediterană)
înconjurată de uscat, la rândul
său înconjurat de un inel de apă
(oceane). Anaximenes a fost primul
care a perceput lumea întreagă ca
un organism viu unic, ce respiră cu
aer, concepţie ce ne dă posibilitatea
să-l considerăm pe acest gânditor
grec ca autor al primei idei despre
biosferă.
Platon, urmaşul lui Socrate şi
fondatorul filosofiei idealiste şi îndrumătorul
lui Aristotel, cu peste
2000 de ani în urmă, a meditat profund
asupra unor probleme care
ulterior au jucat un rol important în
dezvoltarea ecologiei ca ştiinţă de
sine stătătoare. Ne referim în primul
rând la metoda abordării (de pionierat)
sistemice a acestui mare filosof
şi gânditor*, care în celebrele sale
dialoguri, de exemplu: în „Timaios”,
în care examinează ideile şi formele
inteligibile, externe şi desăvârşite, reflectate imperfect în lumea sensibilă.
Platon a formulat, printre
altele, şi mitul despre originea
vieţii (vezi dialogul „Protagoras”),
gândurile despre nutriţie şi lupta
pentru existenţă, considerând că
organismele de pradă, ca să supravieţuiască
se dezvoltă mai intensiv,
fiind mai numerice decât răpitorii
lor, astfel anticipând cu 2,5 milenii
modelele (legile) matematice ale lui
V. Volterra (1931).
Dar, primul din gânditorii antici
care a efectuat sinteza filosofiei
[* Abordarea sistemică a lui Platon
venea în contradicţie directă cu reducţionismul lui Democrit.]
(mai bine zis a „metafizicii”) cu naturalismul
a fost elevul lui Platon
– Aristotel – cel mai mare filosof al
Greciei antice, care a introdus realismul
în filosofie, a fondat logica
formală ca domeniu al gândirii; este
considerat părintele metafizicii şi al
istoriei naturale (ştiinţele naturii).
Acest genial grec astfel a definit
viaţa (vezi în „Metafizica”): „noi denumim
viaţă orice formă de nutriţie,
creştere şi vlăguire a corpului care
se datorează tot acestuia”. În tratatul
„Despre originea animalelor” a
lui Aristotel găsim date interesante
despre aclimatizarea stridiilor,
adaptarea diferitelor clase de organisme
în diferite tipuri de medii
geografice; în altă lucrare – „Istoria
animalelor” – autorul descrie 454 de
taxoni (de la specii până la familii)
de animale, clasificându-i într-un fel
şi din punct de vedere ecologic (de
exemplu, animale active şi pasive,
răpitoare şi paşnice, migratoare şi
sedentare etc.). Aristotel menţionează
că „ceea ce este în acord cu
natura este plăcut, iar toate fiinţele
urmăresc să găsească desfătare şi
înţelegere cu natura”.
În altă lucrare – „Etica”, Aristotel
vorbeşte despre tendinţa omului
către natură în cel mai larg sens.
Autorul era convins că cauza dezvoltării
este scopul. Spre deosebire
de alt mare gânditor grec Empedocle
(490 – 435 î. Hr.), care considera
că raţionamentul apare accidental,
Aristotel îl considera ca fiind o
realitate intrinsecă, inerentă organismelor
vii şi dezvoltării lor. Anume
astfel, această figură gigantică şi
emblematică a gândirii antice a reuşit
să îmbine armonios în sine materialismul
lui Democrit şi idealismul
lui Platon cu profunzimea enciclopedică
a naturalismului veritabil.
Theofrast (370 – 285 î. Hr.) – elevul lui Aristotel şi fondatorul botanicii
-, în lucrarea „Cercetări despre
plante” a descris 500 de specii şi
grupuri de vegetale, a edificat bazele
geobotanicii, punând în evidenţă
problemele răspândirii şi adaptării
plantelor în condiţiile habitatului (citat
după Rozenberg, 2004).
Nu putem trece nici peste figura
altui gigant – a poetului şi filosofului
Titus Lucretius Carus (94 – 55
î. Hr.), de data aceasta din Roma
antică, dar într-un fel descendent
spiritual din marea şcoală filosofică
elină antică, care în vasta lucrare
poetică „Despre natura lucrurilor”
(De rerum naturae) meditează
asupra „îmbinarea tuturor lucrurilor
materiale – pământului, cerului,
stelelor, mărilor, globului selenar,
precum şi a fiarelor născute din
pământ...” Lucreţiu Carus considera
că sunt departe de adevăr acei
care insistau asupra ideii conform
căreia toate lucrările provin din foc,
sau din aer, sau din vlagă (umezeală)...
În închipuirea acestui gânditor
latin, „Universul este de necuprins,
fără margini...”
După cum menţionează şi Gh.
S. Rozenberg (2004), unul din predecesorii
ecologiei a fost şi genialul
poet latin Ovidiu (43 î. Hr. – 18 d.
Hr), exilat la marginile Imperiului
Roma – la Tomis (actuala Constanţă), care, în lucrarea „Despre piscicultură”,
descrie un spectru larg de
specii de peşti (peste 50) şi nevertebrate,
fiind analizate în mediul lor
natural.
Cu părere de rău, spaţiul limitat
al eseului nostru nu ne permite să
analizăm detaliat contribuţia altor
naturalişti din antichitate şi evul mediu,
cum ar fi Avicena, Leonardo da
Vinci etc. Dar, totuşi, îi vom menţiona
în mod special încă pe doi – Carl
von Linné (1707 - 1778) şi Georges
L. L. de Buffon (1707 - 1788), aceşti mari naturalişti aducând un aport
deosebit în fundamentarea ştiinţelor
naturii.
În contextul problemelor abordate
în lucrarea de faţă,
vom menţiona bunăoară nu numai rolul lui
Linné ca fondator al sistematicii
ştiinţifice (principiul nomenclaturii
binominale), dar şi ca unul din precursorii
abordării ecologice privind
distribuţia plantelor în spaţiu, în
funcţie de calitatea solului, climat,
de factorii principali ai mediului de
care depinde viaţa de toate zilele a
plantei. Autorul a propus şi o interesantă
clasificare, ecologică în fond,
a grupărilor vegetale, dependente
de specificul zonelor climatice:
„fierbinţi”, „temperate”, „reci”. Linné
a abordat şi fenomenul repartizării
verticale a vegetaţii în zonele
montane. Dar, cea mai importantă
realizare ecologică, (fundamentală)
a acestui celebru biolog a fost
concepţia (de mulţi naturalişti neobservată)
despre economia naturii,
adică despre echilibrul în natură
(vezi Linné, 1749, 1760) , concepţie
care, trecând apoi prin gândirea altor
mari naturalişti
(Lyell → Darwin
[arrow]→ Haeckel [arrow]→ Antipa etc.)
şi economişti
(Leontiev, Constantinescu,
Georgescu – Roegen şi a.) peste
două secole şi jumătate a devenit
o doctrină strategică globală, denumită
dezvoltarea durabilă [sustainable development].
În opera monumentală (36 volume)
cu genericul „Istoria naturală”,
Buffon argumentează profund şi
convingător principiul influenţei mediului
înconjurător asupra creşterii
şi dezvoltării organismelor vegetale
şi animale. Acest talentat naturalist
şi poet a propagat permanent ideea
transformismului (variabilităţii), idee
pentru care Gh. Darwin (1859) l-a
considerat unul din precursorii evoluţionismului.
Dar, trebuie să recunoaştem că
la sfârşitul sec. XVIII - începutul
sec. XIX cel mai sus dintre naturalişti
s-a ridicat Jan Baptist Lamarck
(1744 - 1829), care într-adevăr a
fost primul evoluţionist – urmaşul lui
Buffon şi precursorul lui Ch. Darwin.
În lucrările Phylosophie Zoologique
(Filosofia zoologiei, 1801-1809) şi
Historie naturell des amimaux sans
vertebres (Istoria naturală a animalelor
nevertebrate, 1815 - 1822),
Lamarck şi-a expus teoria evoluţiei
lumii organice, cunoscute şi ca lamarckism.
Conform acestuia, evoluţia
organismelor ar avea loc exclusiv
sub influenţa directă şi activă
(decisivă) a mediului înconjurător
şi a tendinţei rinsece permanente
a organismului de a progresa („Aspiraţia
inerentă a naturii spre progres”),
de a se autoperfecţiona. Lamarck
admitea posibilitatea transmiterii
prin ereditate a caracterelor
dobândite de structurile somatice
ale indivizilor în cursul vieţii („Teoria
modificării”).
Fiind obiectivi, vom constata că
lamarckismul este prima teorie evoluţionistă
realizatoare şi integratoare,
precursoarea directă a darwinismului,
dar, în mare măsură, naivă,
lipsită de dovezi ştiinţifice solide.
După Lamarck, legile care guvernează
organizarea şi dezvoltarea
animalelor sunt patru:
1. Speciile tind spre perfecţiune;
2. există o relaţie între importanţa organului şi
gradul de folosire (sau nefolosire);
3. animalele vor transmite urmaşilor
schimbările structurale;
4. dorinţa este un principiu nativ al evoluţiei.
Aceste „legi” au fost ulterior, pe
drept, criticate.
Lucrările neodarwiniste
ale lui A. Weisman (1883,
1892, 1973), apoi redescoperirea
geneticii (1900) au însemnat sfârşitul
legilor lui Lamarck, care s-au dovedit
a fi neviabile (şi nevalabile).
Vom menţiona totuşi şi un mare
merit al lui Lamarck care insista
asupra ideii că trebuie făcută o distincţie
clară între organic şi anorganic.
Această clarificare de bază
i-a permis să vadă complexele vegetale
şi animale ca un tot unitar,
de o diversitate în plină creştere.
Înaintea lui Ch. Darwin, Lamarck
a recunoscut că procesul evoluţiei
cuprinde (presupune) perioade îndelungate
de timp şi noţiunea de
stabilitate derivă de fapt din rata
mică a schimbării.
Rolul pozitiv al
lui Lamarck mai constă şi în combaterea
fixismului (imuabilităţii speciilor),
observat,
cât ar părea de
straniu, şi la Linné care recunoştea
existenţa reală a speciilor în natură,
dar nu şi evoluţia lor, spre deosebire
de alţi doi precusori ai evoluţionismului,
G. Cuvier (1769 - 1832) şi
G. Saint-Hilaire (1772 - 1844), care
totodată exprimau un punct de vedere
neclar asupra existenţei reale
a speciilor.
Şi încă o remarcă importantă
despre Lamarck: în lucrarea „Hidrologia”
(1802) pentru prima dată în
istoria ştiinţelor naturii aceasta face
o concluzie de pionierat despre rolul
organismelor vii în circuitul substanţelor
în scoarţa terestră, astfel
primul apropiindu-se de noţiunea
de biosferă, doctrina despre care a
fost elaborată peste 100 de ani de
către V. I. Vernadskii (1924, 1925,
1926).
Merită să fie remarcaţi ca precursori
ai darwinismului şi ecologiei,
fără mari discuţii, şi W. von Goethe
(1749 - 1832), T. R. Malthus (1766
- 1834), A. Humboldt (1769 - 1859),
K. E. von Baer (1792 - 1876), Iu. J.
von Liebig (1803 - 1873) şi a. Dar,
cel mai direct (după idei şi realizări)
a fost Geoffroy Saint – Hilaire
(1805 - 1861), care în lucrarea „Istoria
naturală a lumii organice” (în
3 volume, 1854 - 1859), a pus bazele
ecologiei (fără să fie denumită
astfel), în care analizează relaţiile
între fiinţele vii organizate în familii,
grupări şi comunităţi. Unii savanţi
îl consideră pe Saint-Hilare, nu pe
Haeckel, naşul de botez al ecologiei,
deoarece, cred ei, etologia* este
sinonimul ecologiei. Aşa sau altfel,
Saint-Hilare s-a apropiat cel mai
mult de concepţia despre ecosistem,
sinonimul căruia sunt grupările
şi comunităţile din definiţia ecologiei
dată de acest autor: „În timp ce
adunarea şi societatea constituie
două forme de îngrămădire a fiinţelor individuale şi libere, grupările
şi comunităţile reprezintă esenţa
a două forme de uniune de fiinţe
- plante şi animale -, ce depind de
substrat (sol) sau unele de altele. În
ambele cazuri este prezentă conexiunea
materială... ”
Teoria lui Saint-Hilare se bazează
pe percepţia clară a interacţiunilor
fiinţelor vii cu mediul ambiant,
un rol important jucând schimbul
de substanţe (metabolismul) dintre
organisme şi mediu: în fiecare
minut fiinţa vie extrage şi utilizează
substanţe necesare din mediu, eliminând
apoi în acesta particulele
corpului şi anumite substanţe pe
care astăzi le numim metaboliţii
mediului.
În acest context, nu vom greşi
cu nimic dacă vom concluziona că,
Geoffroy Saint-Hilaire, încă acum
150 de ani, nu numai că a abordat
sistemic (holist), cum am zice
noi astăzi, comunităţile de organisme
(biocenoza lui Karl Möbius,
1877) în raporturile lor cu mediul
înconjurător (denumite de Tansley,
___________________
[* În prezent etologia este considerată
ca o ştiinţă de sine stătătoare despre
comportamentul animalelor şi omului;
concepţia modernă fondată de Laureaţii Premiului Nobel (1975) Karl von Frisch,
Konrad Lorenz şi Nico Tinbergen. ]
1935, ecosisteme).
Saint-Hilare a mai pus bazele altui domeniu de
cercetare – ecologiei biochimice*
,
deoarece acest talentat naturalist
(biolog) francez a studiat nu numai
sistemele de organisme („adunări”,
„grupări”, „comunităţi”), dar şi circuitul
material (al substanţelor nutritive
şi al metaboliţilor) dintre aceste
sisteme vii şi mediul lor înconjurător
(astăzi denumit habitat, biotop).
În acest eseu noi am mai aduce
încă multe dovezi în favoarea
concluziei generale: pe parcursul
a peste 2500 de ani, gânditorii, filosofii,
iluminiştii, savanţii naturalişti
au acumulat munţi întregi de date
şi cunoştinţe despre relaţiile între
organisme şi influenţa mediului ambiant
asupra acestora. Dar, ceea ce
am prezentat mai sus este suficient
să ne convingem că, deja la mijlocul
sec. XIX, naturaliştii acumulase
destulă informaţie pentru a înţelege
nu numai rolul mediului în viaţa
de toate zilele a fiinţelor vii, dar şi
influenţa componentelor mediului
asupra acestora ca factori evolutivi
pentru specii.
După J. B. Lamarck, cel mai profund
a pătruns în această problemă
Ch. Darwin. Studiind publicaţiile din
acea vreme, precum şi, cel mai important,
datele fără de preţ (obiective
şi de netăgăduit) acumulate
în timpul călătoriei de cinci ani pe
corabia expediţională „Beagle”,
(1831 – 1836), Darwin a pregătit
monumentala sa lucrare „Originea
speciilor prin selecţia naturală sau
păstrarea soiurilor favorabile luptei
pentru existenţă” (1859)**
Ch. Darwin a fost profund influenţat
de opera profesorului său Gh.
Lyell Principles of Geology (1830 -
1834), în care a găsit două noţiuni
ce l-au marcat destul de puternic:
„economia naturii” şi „lupta pentru
[* Ecologia biochimică, ca domeniu
de cercetări speciale, ecologice s-a
conturat definitiv abia peste 100 de ani
(vezi Whittaker, 1970; Barbie, 1976;
Harborn, 1977; Ostroumov, 1986 şi
** O teorie similară cu a lui Darwin a
fost elaborată, independent, de alt englez
- A. R. Wallace (1823 - 1913), care
a recunoscut întâietatea lui Darwin,
propunând şi noţiunea de darvinism.]
existenţă”, noţiuni care s-au dovedit
a fi foarte importante pentru
elaborarea teoriei evoluţiei. Lyell, la
rândul său, a fost influenţat de două
lucrări (disertaţii) interesante ale lui
C. Linné – „Oeconomia Naturae”
(Economia Naturii, 1749) şi „Politia
Naturae” (Orânduirea Naturii,
1760), lucrări în care găsim germenii
timpurii ai viitoarei ecologii, pentru
definiţia căreia Haeckel folosea
şi sinonimul „economia naturii”. Ca
să anticipăm puţin, vom menţiona
că noţiunea de economia naturii a
fost preluată de Haeckel direct de
la Darwin.
În lucrarea „Originea speciilor”,
Ch. Darwin cuprinde un ansamblu
de probleme legate de evoluţia lumii
organice: dovezi obiective (geologice,
paleontologice, zoologice,
botanice, ecologice, biogeografice
etc.), triada factorilor motrici ai
evoluţiei – variabilitatea, ereditatea
şi lupta pentru existenţă, având ca
finalitate selecţia naturală, argumentul
ce permit perceperea cauzalităţii
dezvoltării istorice a speciilor,
determinarea direcţiilor, căilor
şi legităţilor procesului evolutiv.
Punctul dominant în teoria evoluţiei
a lui Darwin constă în convingerea
sa despre relativitatea oportunităţii
adaptabilităţii lumii organice, dat
fiind faptul că adaptabilitatea organismelor
faţă de condiţiile mediului
înconjurător, precum şi oportunitatea
structurii şi funcţiilor lor sunt imperfecte.
De aceea, subliniază Darwin,
faptul impune organismele să
se „autoperfecţioneze” permanent
în procesul de selecţie, ceea ce, în
ultimă analiză, determină evoluţia
prin selecţia naturală ca factor principal
al evoluţiei speciilor.
Analiza extrem de atentă a teoriei
evoluţiei (din punctul de vedere
al istoriei ecologiei) a lui Darwin
– Wallace, ne permite să facem o
concluzie incontestabila: toate dovezile
sunt destul de concludente,
ele fiind în majoritatea lor de conotaţie
ecologică. Probabil că, nu întâmplător,
Haeckel a rămas atât de
impresionat şi profund influenţat de
„Originea speciilor”.
Recunoaşterea de către Haeckel
a teoriei lui Darwin a fost declarată
pentru prima dată în monografia
„Radiolariile” (1862), apoi în comunicarea
din 1863 (în faţa naturaliş-
tilor şi medicilor din Germania) cu
genericul „Teoria lui Darwin despre
dezvoltare”, spunând că noua învăţătură darwiniană reprezintă o realizare
care schimbă întregul sistem
de gândire umană. Ideile reformatoare
ale lui Haeckel au fost detaliat
expuse în 1866 în lucrarea sa
capitală Generelle Morphologie der
Organismen (Morfologia generală
a organismelor, în 2 volume), cu
un subtitlu foarte sugestiv: Bazele
generale ale ştiinţei despre formele
organice, fundamentată mecanic
de teoria evoluţiei reformată de
Charles Darwin (introducerea a fost
semnată la 14 septembrie 1866).
Din subtitlul lucrării citate putem,
cu siguranţă, trage concluzia că Haeckel
a reformat biologia în întregime
sub influenţa directă a „Originii
speciilor...” Făcând cunoştinţă cu
teoria lui Darwin, probabil imediat
după apariţia primei ediţii (1859) a
acestuia, Haeckel a devenit, după
Wallace, primul adept şi propagandist
al darwinismului.
Actualmente,
parafrazându-l pe Haeckel, afirmăm,
la rândul nostru, că sistemul
noii biologii, bazată pe teoria evoluţiei,
a schimbat radical viziunea
asupra istoriei naturale, elaborând
sistemul general al lumii organice. În
rezultat, „sistemul natural” al lui Haeckel
devine „arborele” genealogic.
Ca şi J. B. Lamarck (1809, 1815), E.
Haeckel gândeşte în termenii scării
filogenetice. Pentru ambii naturalişti
organismele recente trebuie să fie
considerate ca şi reprezentanţi ai
arborelui genealogic.
Reformând biologia ca ştiinţă,
pe baza teoriei lui Darwin, Haeckel
o divizează în două compartimente
principale:
1) morfologie sau
biostatică, care descrie şi explică
formelor fiinţelor vii şi
2) fiziologie sau biodinamică, care descrie şi
explică funcţiile organismelor.
Fiziologia
este, la rândul ei, divizată în
„fiziologia activităţii vitale„ (nutriţia
şi înmulţirea) şi „fiziologia relaţiilor”.
Ultimul compartiment din volumul I
al morfologiei generale - fiziologia
asigurării relaţiilor dintre organisme
- abordează, pe de o parte, legăturile
dintre diferite părţi ale organis-
mului, iar pe de altă parte – relaţiile
organismului cu lumea externă, sau
„ecologia şi geografia organismelor”.
Dacă aici autorul nu analizează
detaliat noţiunea de „ecologie”,
atunci mai târziu, în vol. II, autorul
revine la această noţiune exhaustiv
în capitolul „Selecţia naturală” din
compartimentul „Teoria evoluţiei şi
teoria selecţiei”. În acest context,
Haeckel pune în discuţie influenţa
condiţiilor organice şi anorganice
de viaţă, subliniind, urmându-l pe
Darwin, că „relaţiile dintre organisme
sunt cele mai importante dintre
toate formele de relaţii”; aceste relaţii
fiind cele mai importante şi determinante
privind influenţa asupra
transformărilor şi adaptării speciilor.
În continuare, autorul menţionează:
„cu regret, în majoritatea
cazurilor, nu sunt deloc cunoscute
relaţiile atât de încurcate între organisme,
deoarece până în prezent
acestei probleme nu i se acorda
nici o atenţie. De azi înainte, se
deschide un imens domeniu de cercetare,
foarte interesant şi destul
de important. Ecologia sau ştiinţa
despre economia naturii [subl. n.],
reprezentând acea parte a fiziologiei
care nici măcar în manuale nu
apărea, va avea un viitor strălucit şi
va da roade nemaipomenite”.
Vorbind despre locul şi rolul fiziologiei
în structura „noii biologii”,
Haeckel subliniază că acest domeniu
trebuie să fie divizat în trei compartimente:
1) Fiziologia nutriţiei
(Nutrition); 2) fiziologia reproducerii
(Generation); 3) fiziologia relaţiilor
(Relation). Din ultimul compartiment
face parte fiziologia interacţiunilor
dintre fiinţele vii şi între fiziologia
repartiţiei geografice şi topografice
(adică a habitatului).
Aşadar, după Haeckel, fiziologia
relaţiilor dintre organisme trebuie
să cerceteze nu numai funcţiile sistemului
nervos, organelor de simţ şi
muşchilor, dar şi funcţiile complexe
ce determină fenomenele ecologice
şi corologice, care apar în rezultatul
activităţii vitale a organismelor
în ansamblu.
În volumul II al „Morfologiei generale...”,
Haeckel frecvent revine
la definiţia ecologiei, propunând-o
pe cea mai simplă şi atotcuprinză-
toare: „prin ecologie noi înţelegem
ştiinţa generală despre relaţiile dintre
organisme cu mediul lor înconjurător,
care cuprinde toate condiţiile
de existenţă în sensul cel mai larg.
Aceste condiţii sunt parţial de origine
organică, precum şi anorganică,
condiţii care influenţând asupra formei
organismelor, impunând fiinţele
vii să se adapteze la ele”. Autorul
explică că, din categoria condiţiilor
anorganice fac parte caracteristicile
fizice, chimice, climatice, (căldura,
umiditatea şi electricitatea atmosferei),
compoziţia apei, solului, hrana
anorganică etc.; din categoria
condiţiilor organice de existenţă fac
parte relaţiile generale dintre organisme,
relaţiile fiind folositoare sau
dăunătoare, asigurând hrana sau,
de exemplu, parazitând. Haeckel
consideră că numai teoria selecţiei
naturale poate explica concret importanţa
acestor relaţii şi caracterul
lor adaptiv sau cum relaţiile de coadaptare
determină caracterul luptei
pentru existenţă. Autorul regretă
starea de lucruri în legătură cu faptul
că, în pofida importanţei excepţionale adaptive a condiţiilor de mediu,
studiul de rigoare al acestora
până atunci n-a fost efectuat.
În acelaşi vol. II al „Morfologiei
generale...”, Haeckel insistă asupra
ideii că corologia trebuie să reflecte
nu numai amplasarea habitatului
şi graniţele ariei de răspândire în
plan orizontal, dar şi distribuţia organismelor
pe verticală, de exemplu
în mediul marin (oceanic), unde
acestea migrează atât spre marile
adâncimi, cât şi spre suprafaţă; o
asemenea distribuţie pe verticală
se observă şi în zonele montane.
În cel mai larg sens, de acest domeniu
de cercetare ţine „geografia
generală şi topografia animalelor şi
plantelor”, precum şi statistica organismelor,
care, din punct de vedere
matematic, exprimă condiţiile de
distribuţie (v. „Cenerelle Morphologie
der Organismen”, Bd. II, p. 287,
citat după G. Uschman din Ocerki
istorii ekologhii, 1970, p. 17).
În încheierea operei sale, Haeckel
notează că legăturile organismelor
cu mediul înconjurător, ca
expresie a sumei relaţiilor ecologi-
ce şi corologice, se explică „de pe
poziţiile teoriei evoluţiei [darwiniene
– I. D.], ca o consecinţă necesară a
cauzelor mecanice*..., şi noi tocmai
în aceasta găsim un sprijin de nădejde pentru teoria evoluţiei”.
Aşadar, crearea de către Haeckel
a „noii biologii”, în general, şi a
ecologiei, în particular, s-a bazat pe
teoria evoluţie elaborată de Darwin
– Wallace. Iată ce concluzie face
însăşi Haeckel, în anul 1868, în capitolul
de încheiere al lucrării „Istoria
naturală a creării lumii” (o expunere
mai populară, mai accesibilă
pentru publicul larg a „Morfologiei
generale...”): „toate legile mari şi
toate grupările largi de fenomene şi
multiplele domenii ale biologiei dezvoltării
cauzale, (inclusiv în biologie,
aplicând teoria evoluţiei) creează
fundamentul teoriei evoluţiei, ca
lege biologică supremă inductivă”.
După Haeckel, teoria evoluţiei
se bazează pe zece puncte inductive
sau [decalog – I. D] legi biologice
generale:
1) istoria paleontologică
privind dezvoltarea organismelor;
2) istoria individuală privind dezvoltarea
organismelor;
3) legătura cauzală intrinsecă între ontogenie
şi filogenie;
4) anatomia comparată a organismelor;
5) legătura cauzală intrinsecă dintre anatomia
comparată şi istoria dezvoltării;
6) învăţătura despre oportunitate sau
disteleologia;
7) sistemul natural al organismelor;
8) corologia organismelor;
9) ecologia organismelor;
10) integritatea biologiei generale.
Şi încă o remarcă importantă,
privind noţiunea (sintagma) de
„economia naturii”, folosită de Haeckel.
În contextul definiţiei ecologiei
ca ştiinţă, autorul scrie: „Ecologia
reprezintă ştiinţa despre relaţiile generale
ale organismelor cu lumea
înconjurătoare externă, cu condiţiile
organice şi anorganice ale mediului;
aşa-zisa „economia naturii”
- interrelaţiile tuturor organismelor
care vieţuiesc împreună, în acelaşi
________________
[* Prin noţiunea de „cauze mecanice”
E. Haeckel înţelegea aspectele cauzale,
determinante, legate de factorii naturali
ecologici (relaţiile din organisme şi
dintre acestea şi mediul înconjurător).]
loc, adaptarea lor la mediul înconjurător,
modificările în rezultatul
luptei pentru existenţă, bunăoară
condiţiile parazitismului ş.a.m.d.”.
Anume aceste aspecte ale „economiei
naturii”, pe care Lyell, dintr-o
privire superficială, le-a considerat
ca lucrare înţeleaptă a Creatorului,
fiind, aşa cum se cuvine, profund
analizate, apar drept consecinţe ale
cauzelor mecanice [adică naturale
– I. D.].
Astfel, Haeckel ajunge la cu totul
alte concluzii, cele materialiste,
reale, adică darwiniste.
Aşadar, E. Haeckel, ţinând cont
de imperativul timpului şi bazânduse
pe teoria evoluţiei lumii organice
a lui Ch. Darwin - A. R. Wallace, a
reuşit, la acea vreme, să reformeze
conceptual şi structural biologia
secolului XIX, ştiinţă în care atât de
reuşit a fost inclusă, ca parte componentă
şi ecologia, ce s-a dovedit
a fi atât de importantă şi necesară,
nu numai din punct de vedere teoretic,
dar şi în mod deosebit, din cel
practic.
Apreciind viziunea lui E. Haeckel
asupra subiectului şi obiectivelor
scopurilor ecologiei, vom constata
amploarea lor teoretică şi diversitatea
de probleme ce stau în faţa
acestei ştiinţe. Ca şi Darwin, Haeckel
pune prioritar accentul pe
necesitatea studiului profund al
relaţiilor pozitive şi negative dintre
organisme, adică a relaţiilor biotice
extrem de complexe dintre ele,
foarte importante pentru existenţa fiinţelor vii. Însă, în opoziţie cu
Darwin (care a şi recunoscut subestimarea
importanţei factorilor anorganici
în evoluţia speciilor), Haeckel
a atras o atenţie deosebită şi
acestui aspect al ecologiei, în felul
său interpretând rolul factorilor abiotici