De A.Lavoisier, L.Pasteur, JB Lamarck à S.Ostroumov et G.Duca. French translation of paper published. Article publié: Professeur Ion DEDIU. GENESIS ET ÉVOLUTION DE LA RECHERCHE SUR LES FACTEURS DE chimique de l'environnement. ~ CookingFood.Org

French translation of paper published. Article publié: Professeur Ion DEDIU. GENESIS ET ÉVOLUTION DE LA RECHERCHE SUR LES FACTEURS DE chimique de l'environnement.
http://5bio5.blogspot.ru/2014/02/french-translation-of-paper-published.html
**

Translate

Original text from which the computer translation was made:
Professeur Ion DEDIU. GENESIS ET ÉVOLUTION DE LA RECHERCHE SUR LES FACTEURS DE chimique de l'environnement. Journal: Akademie n ° 4 (31), 2013, p.77-81. (in Moldavian, and Romanian).

Paper  published: Professor Ion DEDIU. GENESIS AND EVOLUTION OF THE RESEARCH ON THE  CHEMICAL FACTORS OF THE  ENVIRONMENT. Journal: Akademos,  No. 4 (31), 2013,  p.77-81. (in Romanian). Publisher of the journal: Academy of Sciences of Moldova. Affiliation of the author: Institute of Ecology and Geography, Academy  of Sciences of Moldova (Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM)   ** Published in the journal: Akademos. No. 4 (31), decembrie 2013, – p.77-81.  ISTORICUL FACTORILOR ECOLOGICI CHIMICI AI MEDIULUI AMBIANT Author: Membru corespondent al AŞM (Academy of Sciences of Moldova) Ion DEDIU; Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM  ** GENESIS AND EVOLUTION OF THE RESEARCH ON THE CHEMICAL FACTORS OF THE ENVIRONMENT Summary. There is analyzed the genesis and the evolution of the notion of chemical factors. The scientific study of  these factors has been initiated by: A.-L. Lavoisier, Louis Pasteur, J.B. Lamarck, Justus von Liebig, continuing with Victor Shelford, W.P. Taylor,  E.Rubel, W. Tischler, P. Williams, B. Harborne, M. Barbier, Sergei A. Ostroumov, M.M. Telitcenko, K.M. Hailov etc. As a result, there have been created two distinct scientific  directions, and namely biochemical ecology and environmental chemistry. The science of biochemical ecology  started in Moscow, in 1986, with the book ‘Introduction to Biochemical  Ecology (Ostroumov, 1986).  In the Republic of Moldova,  the science of  ecological chemistry  started at the Moldovan State University, at the end of the 1980s, its founders being Professor A.Ia.Siciov and academician Gh. Duca. Currently, the academician Gh. Duca successfully leads the national school of organic chemistry. Keywords: genesis, chemical factors, biochemical ecology, ecological chemistry. ** Rezumat. Este analizată geneza şi evoluţia cunoaşterii factorilor chimici. Studiul ştiinţific al acestor factori l-au iniţiat: A.-L.Lavoisier, Luis Pasteur, J.B. Lamarck, Justus von Liebig, continuând cu V. Shelford, W.P. Taylor,  E.Rubel, W. Tischler, P. Williams, B.Harborne, M.Barbier, Sergei A.Ostroumov, M.M. Telitcenko, K.M. Hailov ş.a. În consecinţă, s-au creat două direcţii ştiinţifi ce distincte – ecologia biochimică şi chimia ecologică. În Republica Moldova chimia ecologică şi-a luat startul la USM, la sf. anilor 1980, fondatori fi ind prof. A.Ia. Sâciov şi acad. Gh. Duca. În prezent, acad. Gh. Duca conduce cu succes şcoala naţională de chimie ecologică.  Cuvinte-cheie: geneză, factori chimici, ecologie biochimică, chimie ecologică.  The text of the paper, translated by computer:  Componenţii chimici ai mediului înconjurător prezintă un interes aparte pentru ecologia modernă. Această preocupare are o istorie de peste 200 de ani, când unul din fondatorii chimiei ca ştiinţă, Antoine Laurent Lavoisier (1743 - 1794), a prezentat în 1792 Academiei Franceze raportul ştiinţific „Circuitul elementelor [chimice] pe suprafaţa Pământului”. Însăşi titlul şi conţinutul raportului demonstrează în mod surprinzător că autorul francez a fost nu numai un mare chimist, dar şi unul din primii ecologi din lume (atunci când ecologia ca ştiinţă nu avea nici nume). Lavoisier afirmă scurt şi clar: „Plantele primesc din aerul înconjurător, din apă şi întreaga natură substanţele necesare pentru existenţă. Animalele se hrănesc cu plante sau alte animale, astfel încât, în cele din urmă, substanţele, din care se edifică corpurile acestora, sunt preluate din aer şi regnul mineral. Ca apoi, datorită fermentării, descompunerii şi arderii, aceste substanţe să se întoarcă în atmosferă spre lumea minerală, de unde ele au fost împrumutate…”.       De fapt, Lavoisier a fost savantul care a descoperit şi descris ştiinţifi c circuitul biotic al elementelor chimice în natură. În continuare autorul francez îşi pune întrebarea (deloc retorică): „Pe ce căi natura efectuează acest uimitor circuit de substanţe între cele trei regnuri [a mineralelor, plantelor şi animalelor]?”    Tot el răspunde: „Deoarece arderea şi fermentarea reprezintă modalităţile de a întoarce împărăţiei mineralelor materialele de unde le-a extras pentru a crea plantele şi animalele, dezvoltarea acestora trebuie să reprezinte fenomenul invers arderii şi fermentării…”   Louis Pasteur (1922) în raportul privind realizările ştiinţelor chimice şi biologice („Rolul fermentării în natură”), remarca cercetările lui Lavoisier, în special cu privire la divizarea fenomenului continuităţii vieţii pe Pământ ce se reduce la cele trei elemente ecologice funcţionale constituante: producătorii, consumatorii şi descompunătorii. În acest context al genezei ştiinţelor despre natura înconjurătoare, subscriem la afi rmaţia lui G. S. Rozenberg (2004) potrivit căreia, dacă n-ar fi existat ghilotina Marii Revoluţii Franceze, astăzi noi am fi început istoria ecologiei de la A. L. Lavoisier, întrucât acesta a fost primul care a perceput nu numai însemnătatea substanţelor chimice în viaţa plantelor şi animalelor, dar şi rolul lor ecologic în circuitul biotic în natură, astfel cu aproximativ 150 ani anticipând apariţia biogeochimiei lui V. I. Vernadski (1926).   Celebrul naturist francez de la începutul secolului al XIX-lea J. B. Lamarck (1744 - 1829) în lucrarea „Hidrogeologie” (1802) întreba (cu caracter de pionierat): care este infl uenţa corpurilor vii asupra substanţelor componente ale scoarţei terestre şi care sunt rezultatele acestei infl uenţe? Iată şi răspunsul: „… infl uenţa corpurilor vii asupra acestor substanţe este enormă şi multilaterală…”, avându-se în vedere, în primul rând, biosedimentele ce se acumulează în scoarţa terestră din generaţie în generaţie (Ghegamean, 1981, p. 78, citat după Rozenberg, 2004, p.23). ____  Akademos page78  - nr. 4 (31), decembrie 2013. ___  La mijloc nu-i doar o simplă referinţă bibliografi că, ci o constatare prolegomenecă cheie. După cum conchide V. I. Vernadski (1965), Lamarck a fost primul care (în contextul influenţei organismelor vii asupra scoarţei terestre) s-a apropiat cel mai mult de noţiunea de biosferă prin termenul „zona vieţii”, lansat de genialul naturist francez dar şi care, pe lângă alte realizări, a elaborat prima ipoteză (cu caracter materialist, fi e şi naivă, pe alocuri chiar greşită) privind evoluţia lumii organice (vezi Lamarck, 1809). Unul din meritele marelui naturalist rus („ultimul mohican al naturalismului clasic”) Vladimir Ivanovici Vernadski (1863-1945) care, elaborând doctrina despre biosferă (dominantă şi astăzi în literatura ştiinţifi ca mondiala), a pus la baza acesteia principiile (postulatele) biogeochimiei, tot de el fondată şi venită din altă creaţie a sa – geochimia. În acelaşi context, nu vom uita, să menţionăm şi şcoala germană de chimişti (mai bine zis de agrochimişti), fondată de Justus Jochann von Liebig (1803 - 1873).   Acesta a fost al doilea, după Lavoisier, dintre chimişti care s-a apropiat cel mai mult de ecologie (care încă nu exista ca atare); a formulat teoria ciclului carbonului (C) şi azotului (N) în natură. În 1840 Liebig a descoperit şi formulat legea minimului: substanţa care se găseşte în mediul înconjurător în cantităţi minime determină în timp volumul roadei (plantelor de cultură), astfel autorul referindu-se (de fapt unilateral – remarca n.) numai la factorii chimici de nutriţie a plantelor. Ulterior Legea lui Liebig s-a extins şi asupra altor factori de mediu cum ar fi , bunăoară, temperatura, timpul etc. (vezi Shelford, 1913; 1915; Taylor, 1934; Tischler, 1949 etc.). Mai mult decât atât. Un alt agrochimist german, A. Mitscherlich (1909, 1921), împreună cu B. Baule (1918), au descoperit şi formulat Legea acţiunii combinate (efectului combinat) al factorilor ecologici (legea lui Mitscherlich - Baule), drept consecinţă a legii sinergismului dintre factorii chimici, conform căreia un factor de mediu (nu doar chimic) poate infl uenţa alţi factori sau cerinţele organismelor pentru anumite condiţii ecologice.   Din punct de vedere matematic, fenomenul poate fi exprimat astfel: producţia (de ex., roada unei culturi agricole) γ nu depinde numai de un singur factor ecologic (cum ar fi conform legii minimului a lui Liebig), fi e el limitativ sau reglator, dar şi de întreg ansamblul de factori ce interacţionează conform formulei γ ═ γ (x1, x2, x3 … xn ), în care x1, x2, x3 … reprezintă factorii ecologici respectivi. S-a demonstrat experimental că în natură, dependenţa creşterii producţiei unui sistem ecologic (populaţie, ecosistem, biosferă), depinzând de concentraţia (mărimea) factorilor de mediu (de ex., adaosul de nutrienţi), se manifestă logaritmic, deloc linear. Efectul pozitiv al acţiunii fi ecărui factor devine cu atât mai evident cu cât concentraţia factorului respectiv este mai mică (în raport cu necesitatea fi ziologică a organismelor). La fel, aplicarea metodologiei sistemice (holiste, sau integraliste) privind acţiunea factorilor chimici de mediu asupra funcţionării ecosistemelor a permis descoperirea altei legi ecologice – Legea acţiunii relative a factorilor limitativi, formulată de H. Lundegard (1954): forma curbei de creştere a bioproducţiei depinde nu numai de un factor (substanţă) în cantităţi minime, dar şi de alţi factori, având concentraţii minime (limitante). Aceasta înseamnă, de asemenea din punct de vedere holistic, că în cadrul mediului vital al sistemelor ecologice funcţionează un ansamblu bine integrat (sinergetic) de factori (limitativi), denumit de Lundegard „sistemul Liebig”, sau „L - sistemul” (după Poletaev). Intensitatea metabolismului ecologic dintre fi inţele vii şi mediul înconjurător depinde de fl uxul de atomi ai elementului chimic ce se găseşte în concentraţii minimale din sistemul „L”; succesul individului (populaţiei unei specii) în habitatul său este determinat de interacţiunile dintre componentele (bio)chimice ale acestui sistem.   Vom mai menţiona încă două legi ecologice: 1. Legea compensării relative a defi citului de factori, sau Legea lui Rübel (1930), conform căreia absenţa sau defi citul unui factor (de regulă a unei substanţe biogene) din habitat sau şi organism poate fi compensat (înlocuit) cu alt factor echivalent (funcţional apropiat); 2. Legea neînlocuibilităţii absolute a factorilor ecofiziologici fundamentali (energia solară, bioxidul de carbon, substanţele nutritive, apa, oxigenul) sau Legea lui V. R. Wiliams (1949).   După cum demonstrează aceste, dar şi alte legi de bază ale autecologiei, compoziţia chimică a mediului este prioritară în relaţiile (interdependenţele) sistemului organism – habitat, biocenoză – biotop etc.; pe de o parte, habitatul furnizează sistemului viu materie şi informaţie chimică, vital necesară pentru viaţa de toate zilele, pe de altă parte, fi inţele vii infl uenţează mediul prin exometaboliţii lor în procesul exploatării acestuia (creării şi funcţionării nişelor ecologice). Tocmai în cadrul acestor interrelaţii şi interacţiuni s-a constituit problematica cercetărilor, profilânduse domeniile  (paradigmele) ştiinţifice respective. Prima (ca vechime) a apărut geochimia, apoi, descendentă din aceasta, biogeochimia (ştiinţa despre rolul organismelor vii în circuitul elementelor chimice  ___  Akademos. Page 79. nr.4 (31), decembrie 2013. ___   în natură / nature), ambele fondate de V. I. Vernadski la începutul anilor ’20 (1924, 1926) ai sec. XX. Aici ţinem să subliniem că paradigma (biogeochimică) biosferică vernadskiană, enunţată acum cca 100 de ani, până în prezent n-a fost contestată de nimeni, ci confi rmată şi concretizată de majoritatea biosferologilor din lume. Mai incerte însă sunt defi niţiile respective, în special cu referire la obiectele de studiu din două domenii de cercetare înrudite: ecologia chimică (biochimică) şi chimia ecologică. Vom încerca să ne dumerim în hăţişul terminologic şi semantic al acestora.   Francezul M. Barbier (1976) a fost cel dintâi care a reuşit să sintetizeze totul ce era cunoscut până la el despre interacţiunile chimice dintre organismele vii (plante şi animale) şi mediul ambiant într-o foarte reuşită lucrare monografi că Introduction a l’ecologie chimique (Introducere în ecologia chimică). Cu un an mai târziu apare lucrarea englezului B. Harborne (1977) Introduction to ecological biochemistry (Introducere în biochimia ecologică). Descifrând  (improving) definiţia lui M. Barbier, Sergei A. Ostroumov (1986) constată că interacţiunile chimice invocate de autorul francez pot fi de două tipuri principale: 1) interacţiunile efectuate cu ajutorul substanţelor şi moleculelor ce îndeplinesc funcţia surselor de energie şi materie (componente edificatoare) pentru organismele acceptoare; 2) interacţiunile efectuate de moleculele chimice ce îndeplinesc exclusiv sau preponderent rolul de intermediari informaţionali (mesageri biosemiotici) sau reglatori ai proceselor ecologice de transfer energetic şi material prin ecosisteme.   Este foarte important să menţionăm studiul relaţiilor de tipul doi, care se referă la ecologia biochimică, ele constituind obiectul acestui domeniu ecologic. La acestea nu se referă multiplele probleme privind infl uenţa componentelor abiotice (în cazul nostru chimice) ale habitatului (biotopului), bunăoară elementele nutriţiei minerale ale plantelor. Substanţele ce ţin de competenţa (subiectele) ecologiei biochimice sunt prezente în mediu sau în organismele generatoare în cantităţi cu mult mai mici decât substanţele necesare organismelor ca surse energetice / materiale. Acestea sunt aşa-zişii exometaboliţi sau substanţele exocrine (hormonii mediului), pe care B.  A.   Bycov  (1988) le numeşte bioline – metaboliţi secundari.   Aşa sau altfel, exometaboliţii, permanent prezenţi în mediul biotic, joacă un rol tridimensional extrem de important: de chemomediatori, chemoefectori şi chemoreglatori ecologici [ this useful terminology was suggested by Dr. Sergei A.  Ostroumov in his book (1986) ] în toate ecosistemele naturale şi  antropizate. De aceea, problemele poluării mediului, legate de detoxifi care şi degradare, de asemenea fac parte din preocupările prioritare ale ecologiei biochimice. Aşadar, subiectul de baza al ecologiei chimice (biochimice) este studiul interrelaţiilor dintre organisme ce se desfăşoară cu ajutorul substanţelor chimice, care îndeplinesc funcţiile de mediatori informaţionali şi reglatori în toate procesele ecologice. Obiectul fundamental al acestei ştiinţe ecologice îl reprezintă substanţele concrete, care îndeplinesc funcţiile mediatoare / reglatoare (biosemiotice) în relaţiile intrabiocenotice. Aceste substanţe exercitămultiple funcţii: trofi ce, netrofi ce şi sunt participante active în reacţiile biochimice vitale.   Sergei A. Ostroumov pe drept cuvânt consideră că substanţele participante la reacţiile biochimice respective sunt abordate drept componente ale sistemelor ecologice, coexecutoare dar şi mesagere ale proceselor ecologice din biosfera Pământului. Tocmai în aceasta şi constă diferenţa principală dintre ecologia biochimică şi biochimie ca ştiinţe înrudite, dar şi parţial distincte. Aici vom preciza că biochimia studiază aceleaşi substanţe ca şi ecologia biochimică, dar în afara perspectivei ecologice. Are dreptate Sergei A. Ostroumov, unul din fondatorii ecologiei biochimice din Rusia (alături de K. M. Hailov, 1961, 1981; M. M. Telitcenko, 1971, 1982, şi a.), la care ne asociem şi noi, că cercetările ecobiochimice reprezintă o prioritate evidentă a ecologiei contemporane şi a ştiinţelor mediului (environmentologiei, sau ambientalisticii).   Un alt domeniu, care de asemenea se ocupă cu studiul elementelor (moleculelor) şi substanţelor chimice în mediul înconjurător, este chimia ecologică. Aceasta, după Gh. Duca (2012, p. 120), are ca obiect de cercetare procesele ce determină compoziţia şi proprietăţile chimice ale mediului înconjurător „adecvat / neadecvat” (precizarea n. - the note made by Prof.  I. D.), adică care într-un fel sau altul infl uenţează, pozitiv sau negativ, organismele vii. Compoziţia chimică a habitatului (biotopului) sistemelor ecologie este determinată preponderent de factorii constituanţi ai substratului din zona geografi că (landşaftică) respectivă. În aceste condiţii (optime) ambientale (mezologice) organismele vii (componentele biocenotice) îşi găsesc moleculele şi substanţele biogene strict necesare (H2O, CO2, N, P, K, aminoacizii, microelementele etc.). În cazurile poluării biotopului cu substanţe toxice / degradatoare, organismele vii (componentele biocenotice) reacţionează adecvat, în conformitate cu legile ecotoxicologiei şi ecosaprobiologiei. În afară de aceasta, ____  Akademos. Page 80. - nr. 4 (31), decembrie 2013. ____  în cadrul domeniului chimiei ecologice se efectuează cercetări privind cinetica fizico-chimică a componentelor chimice naturale autohtone sau alohtone (poluante sau / şi toxice) ai mediului ambiant concret, astfel contribuind la dezvoltarea principiilor teoretice ale chimiei generale. Tocmai în acest context, privind dezvoltarea şi consolidarea noului domeniu ştiinţifi c (la interferenţa dintre chimie şi ecologie) în cadrul Universităţii de Stat din Moldova (USM), apoi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM) a apărut un domeniu nou de cercetare – chimia ecologică. Începuturile acesteia a coincis cu convocarea la Universitatea de Stat din Chişinău a primei Şcoli (conferinţe) Unionale cu genericul „Chimia ecologică a mediului acvatic” (24-26 octombrie 1985). Referatul de bază, prezentat de profesorul fizico-chimist A. Ia. Sâciov, „Introducere în chimia ecologică”, propunea şi defi niţia acestui domeniu de cercetări: „Ştiinţa despre poluările chimice antropogene şi mecanismele transformărilor acestora în biosferă”. Definiţia dată fusese susţinută şi de alţi participanţi (lectori) la conferinţă, de ex. A. L. Purmal, Gh. Gr. Duca, O. S. Travin, Iu. I. Skurlatov şi alţii.   Aşa s-a născut, la Facultatea de Chimie a USM (Universităţii de Stat din Moldova), şcoala naţională de chimie ecologică, inclusiv Catedra de chimie industrială şi ecologică, pe lângă ea fi ind organizate cercetările respective, specializarea studenţilor şi doctoranzilor, care continue cu succes până în prezent. După moartea prof. A. Ia. Syciov, în fruntea şcolii moldoveneşti de chimie ecologică s-a situat logic şi legic discipolul său – academicianul, profesorul universitar Gheorghe Duca, contribuţia căruia la dezvoltarea domeniului în cauză este incontestabilă, bine cunoscută dincolo de hotarele ţarii noastre. Nu numai seria de monografi i şi manuale (v. bibliografi a de la sfârşitul lucrării de faţă) cu siguranţă a intrat în „patrimoniul cunoaşterii” la nivel internaţional. Opera ştiinţifi că a acad. Gh. Duca este încununată de lucrarea sa excepţională „Dicţionarul poliglot de chimie ecologică” (2012), care este primul de acest gen şi reprezintă un unicat, util pentru şcolari, studenţi, masteranzi, doctoranzi, specialişti, pentru toţi acei care se interesează de problemele factorilor chimici şi ale poluării chimice a mediului înconjurător (ape, soluri, atmosferă, însăşi biota, produsele alimentare etc.).   Totodată, vom evoca şi realul succes editorial şi tipografic al Institutului de Cercetări Enciclopedice al AŞM, condus de dr. C. Manolache.  În încheiere, vom rezuma că substanţele, moleculele, elementele chimice pot şi trebuie să fi e abordate detaliat (exhaustiv), monitorizate periodic în cadrul triunghiului format din o latură biogeochimică, alta biochimică, a treia – fizico-chimică, centrul fi ind ocupat de sistemele vii în interacţiunile lor cu mediul ambiant, deoarece:  1. Sistemele vii, utilizând elementele chimice pentru viaţa lor de toate zilele, le transformă biochimic şi biogeochimic, le ghidează prin lanţurile (reţelele) trofi ce/geochimice, le depozitează în formă de sedimente organice şi „organo-inerte” (sol, sedimente marine, apoi roci…), zăcăminte organogene (cărbune, petrol, gaze, şisturi şi a.) etc.  2. Însăşi substanţele chimice, în primul rând cele biogene, nimerind în circuitele biotice, datorită organismelor reducătoare, se transformă în elemente (molecule) mai simple, urmând schema logică: habitat (biotop) → organisme acceptoare → biomasă creată → mortmasă → organisme reducătoare → elemente (molecule) chimice elementare → sisteme de organisme foto - şi chemosintetizatoare → biomasa → mortmasă → elemente (molecule) elementare biogene → habitat… Circuitul biotic se închide, ca apoi din nou să se deschidă… ad infinitum… Dar acest circuit are loc permanent numai în condiţii naturale, fără intervenţia brutală a activităţilor antropice. În studiul acestor probleme biochimice şi biogeochimice se implică direct două domenii ecologice: ecologia biochimică şi biogeochimia.  3. Circuitul elementelor (substanţelor) chimice poate să se modifi ce parţial sau total, dacă în mediul unui biosistem nimeresc elemente (substanţe) chimice alohtone poluante / degradatoare / toxice. La rezolvarea fundamentală a acestor probleme intervin, în afară de ecologia biochimică şi chimia ecologică, ecotoxicologia şi saproecologia.  4 . În toate aceste trei cazuri în centrul atenţiei cercetătorilor se pune fi inţa vie (sistemul viu) în interrelaţiile substanţa vie ↔ mediul chimic; elementele (moleculele) acestei relaţii – pozitive sau negative, directe sau indirecte – intervin în buna funcţionare a proceselor ecologice; de atâta ele (relaţiile şi consecinţele) vor fi elaborate în cadrul legilor ecologiei generale, acolo unde este cazul, apelându- se şi la legile chimiei.  5 . Se impune evident continuarea colaborării (interferenţei) între ecologi şi chimişti, avându-se ca obiect fundamental de studiu elementul/ substanţa chimică în context ecobiochimic ↔ chimioecologic.

Article publié: Professeur Ion DEDIU. GENESIS ET ÉVOLUTION DE LA RECHERCHE SUR LES FACTEURS DE chimique de l'environnement. Journal: Akademie n ° 4 (31), 2013, p.77-81. (En roumain). Editeur de la revue: Académie des sciences de Moldavie. Affiliation de l'auteur: Institut d'écologie et de géographie, Académie des Sciences de Moldavie (Institut d'écologie et de géographie ASM)

** Publiée dans la revue: Akademos. N ° 4 (31) Décembre 2013 - p.77-81.

HISTOIRE DES FACTEURS ENVIRONNEMENTAUX écologie chimique.

Auteur: membres de l'ASM (Académie des Sciences de Moldavie) Ion DEDIU; Institut d'écologie et de géographie, ASM
** GENESIS ET ÉVOLUTION DE LA RECHERCHE SUR LES ELEMENTS CHIMIQUES DE LA ENVIRONNEMENT

Résumé. Il est analysé la genèse et la Evolution de la notion de facteurs chimiques. L'étude scientifique de ces facteurs a été initié par: A.-L. Lavoisier, Louis Pasteur, JB Lamarck, Justus von Liebig, continue avec Victor Shelford, W. P. Taylor,
E.Rubel, W. Tischler, P. Williams, B. Harborne, M. Barbier, Sergei A. Ostroumov, M. M. Telitcenko, K. M. Hailov etc. En conséquence, ont été créées deux directions scientifiques distinctes, et notamment biochimique Ecologie et chimie de l'environnement. La science de l'écologie biochimique a commencé à Moscou en 1986 avec le livre «Introduction à l'écologie biochimique (Ostroumov, 1986). En République de Moldova, la science de la chimie écologique commencé à l'Université d'Etat de Moldova, à la fin des années 1980, étant professeur de ses fondateurs A.Ia.Siciov et académicien Gheorghe Duca. Actuellement, Gheorghe Duca l'académicien conduit avec succès le national École de chimie organique.
Mots-clés: genèse, les facteurs chimiques, biochimiques l'écologie, la chimie écologique.

** Résumé.
Il a analysé la genèse et l'évolution des connaissances facteurs chimiques. L'étude scientifique de ces facteurs ont lancé: A.-L.Lavoisier, Luis Pasteur, JB Lamarck, Justus von Liebig, de poursuivre V. Shelford, W. P. Taylor, E.Rubel, W. Tischler, P. Williams, B.Harborne, M.Barbier, Sergei A. Ostroumov, M. M. Telitcenko, K. M. Hailov etc. En conséquence, ont créé deux directions distinctes scientifi - écologie chimie organique et biochimique. En Moldavie chimie organique et a commencé à l'USM en sf. 1980, fondateur professeur ind A.Ia. Sâciov et acad. Gheorghe Duca. Actuellement, Acad. Gheorghe Duca entraînement succès de la chimie organique de l'école nationale.
Mots-clés: genèse, les facteurs chimiques, écologie biochimie, chimie organique.

Le texte de l'article, traduit par ordinateur:
[IMPORTANT: a mistake was made by the computer. eccological chemistry was wrongly translated as 'chimie organique ']

Des composants chimiques de l'environnement un intérêt particulier pour l'écologie moderne. Cette préoccupation a une histoire de plus de 200 ans, lorsque l'un des fondateurs de la chimie en tant que science, Antoine Laurent de Lavoisier (1743 - 1794), présenté en 1792 Académie française rapport scientifique "Circuit éléments [chimiques] sur la Terre. " Le titre même et le contenu du rapport indique Étonnamment, il est l'auteur français non seulement un grand chimiste, et l'un des premiers écologistes dans le monde (où l'écologie en tant que science n'avait pas de nom). Lavoisier a déclaré brièvement et clairement: "Les plantes sont dans l'air ambiant, de l'eau et toutes les substances naturelles nécessaires à la vie. Les animaux ont été nourris avec des plantes ou d'autres animaux, de sorte que, finalement, une substance, qui il construit leurs corps sont prises de l'air et règne minéral. Ensuite, en raison de la fermentation, la décomposition de l' et la combustion de ces substances revenir l'atmosphère de la matière minérale, où ils emprunté ... ".
En fait, Lavoisier était le scientifique qui a découvert et décrit circuit de scientifi éléments chimiques biotiques dans la nature. D'autres auteurs merveilles françaises (Non rhétorique): "En ce que la nature des moyens effectue cette incroyable circuit de substances entre les trois royaumes [minéraux, des plantes et des animaux] "Tous répond-il?: "Parce que la combustion et la fermentation sont comment transformer les matières minérales du royaume où vous avez extrait à créer des plantes et Les animaux, leur développement doit être la combustion du phénomène inverse et fermentation ... "

Louis Pasteur (1922) Rapport sur les réalisations sciences chimiques et biologiques ("Le rôle de la fermentation dans la nature "), l'avis de recherche de Lavoisier, en particulier en ce qui concerne la division du phénomène de continuité la vie sur Terre qui est réduit à trois éléments constitutifs organiques fonctionnels: producteurs, les consommateurs et les décomposeurs. Dans ce contexte de la genèse des sciences de la nature environnante, souscrire à l'affirmative G. S. Rozenberg (2004) qui, si elle avait existé guillotine Grande Révolution française, aujourd'hui nous avons commencé histoire écologique de AL Lavoisier, comme il importance a d'abord été perçu non seulement produits chimiques dans la vie végétale et animale, et leur rôle écologique dans biotique en nature, environ 150 ans en prévision apparition de VI Vernadsky biogéochimie (1926).

Le célèbre naturiste français au début JB Lamarck XIX (1744 - 1829) dans son "Hydrogéologie" (1802) demande (avec caractère Pionnier) est organes de vie particulièrement influents sur substances et composants de la croûte de la terre sont les résultats de cette influence particulière? Voici la réponse: "... Les organes de vie particulièrement influents de ces substances est énorme et multiforme ... ", en tenant compte, Tout d'abord, accumule biosedimentele la croûte de la terre de génération en génération (Ghegamean, 1981, p 78, cité par Rozenberg 2004 p.23).
____
Akademos page78 - pas. 4 (31), Décembre 2013.
___

L'enjeu n'est pas seulement un simple Références , mais une constatation prolegomenecă clé. Après Comme l'a conclu VI Vernadsky (1965), Lamarck était le premier (dans le contexte de l'influence d'organismes vivants la croûte de la terre) était le plus proche Le concept de la biosphère par l'expression "la vie" lancé par le génie naturel français et qui, Parmi les autres réalisations, a développé la première hypothèse (caractère matérialiste, comme naïve, parfois même mal) sur l'évolution du monde organique (voir Lamarck, 1809). L'un des mérites du grand naturaliste russe («dernier Mohicans du naturalisme classique ") Vladimir Ivanovich Vernadsky (1863-1945) qui, dessin doctrine de la biosphère (aujourd'hui dominante dans la littérature Monde scientifique), mettre à sa base principes (postulats) biogéochimie, basé tout cela et les revenus de ses autres travaux - géochimie. Dans ce contexte, nous ne serons pas oublier de mentionner École allemande de chimistes (mieux dit agrochimişti) Justus von Liebig fondée Jochann (1803 - 1873).
Il était le deuxième après Lavoisier, de chimistes à l'écologie le plus proche (Qui n'existait pas en tant que tel) a formulé la théorie l'anneau de carbone (C) et d'azote (N) dans la nature. Dans 1840 Liebig a découvert et a formulé la loi du minimum: substance trouvée dans l'environnement montants minimaux déterminés lors de volume de la récolte (plantes cultivées), comme référence à l'auteur (par fait unilatérale - n contraire) seuls facteurs chimiques. la nutrition des plantes. Par la suite, la loi de Liebig était étendu à d'autres facteurs environnementaux tels que, par exemple, température, temps, etc. (Voir Shelford, 1913; 1915, Taylor 1934, Tischler, 1949 etc.). En outre. Un autre Allemand agrochimist A. Mitscherlich (1909, 1921), en collaboration avec B. Baule (1918) Le droit d'action découvert et formulé combiné (effet combiné) des facteurs écologiques (La loi de Mitscherlich - Baule) comme une conséquence droit synergie entre les facteurs chimiques, qu'un facteur environnemental (et pas seulement des produits chimiques) d'autres facteurs peuvent être des organismes ou des exigences particulièrement influents certaines conditions environnementales.
Comme Mathématiquement, ce phénomène peut être exprimé sous la forme: production (par exemple, le fruit de cultures) γ dépend non seulement un facteur environnemental unique (par exemple serait compatible avec le droit minimum de Liebig), comme il est de limiter ou ajusté, et l'ensemble facteurs qui interagissent selon la formule γ ═ γ (X1, x2, x3 ... xn), où x1, x2, x3 ... sont des facteurs éco. Il a été montré expérimentalement que cette dépendance augmentation de la production de bio (Population, écosystème, la biosphère), en fonction de la concentration (taille) des facteurs environnementaux (par exemple, addition de substances nutritives), il est logarithmique, pas linéaire. L'effet positif de l'action en tant que facteur de seigle devient plus évident que le facteur de concentration qui est plus faible (par rapport à la nécessité être des organismes ziologică). De même, l'application de la méthodologie de systémique (holistique, ou l'intégrale) action sur les facteurs produits chimiques environnementaux sur les écosystèmes permis la découverte d'autres lois sur l'environnement - la loi l'action par rapport aux facteurs limitants formulées Lundegård H. (1954) la croissance forme de la courbe bioproducţiei ne dépend pas seulement un facteur (Actif) dans la quantité minimale, et aussi d'autres facteurs, creux avec (limitée). Cela signifie que, aussi en termes de holistique vital que l'environnement des systèmes écologiques l'exploitation d'un ensemble bien intégré (synergie) facteurs limitants () appelle le système Lundegård " Liebig "ou" L - système "(après Poletaev). Intensité ments que le métabolisme de la vie écologique et l'environnement dépend de fl Uxul d'atomes élément chimique que l'on trouve dans des concentrations minimes du "L" la réussite individuelle (population une espèce) dans son habitat est déterminé interactions entre les composants (bio) chimique de ce système.

Nous mentionnons deux lois sur l'environnement: Une. droit de compensation déficit relatif des facteurs ou la loi de Rubel (1930) que l'absence ou d'un déficit d'un facteur (le plus souvent d'une substance biogénique) de l'habitat ou de l'organisme et peut être décalage (remplacé) avec un facteur équivalent (fonctionnelle près) 2. Loi neînlocuibilităţii absolue facteurs éco-physiologiques fondamentaux (solaire, le dioxyde de carbone, des nutriments, de l'eau, oxygène) ou de la Loi V. R. Williams (1949).

Comme démontré dans ces et d'autres lois autecologiei chimie de base de l'environnement priorité dans les relations (interdépendances) système de corps - habitat, biocénose - biotope et ainsi de suite, d'une part, le système fournit un habitat la matière vivante et l'information chimique d'une importance vitale pour la vie quotidienne, d'autre part, que ments cadre de vie infl uenţează par leur exometaboliţii son procédé de fonctionnement (création et le fonctionnement niches écologiques). Juste à ces interrelations et interactions constitué des questions de recherche, les zones de PROFILAND (paradigmes) que scientifique. La première (la plus ancienne) est apparu géochimie, puis décroissant de celui-ci, la biogéochimie (science de la rôle des organismes éléments chimiques de circuits vivant
___
Akademos. Page 79. No.4 (31), Décembre 2013.
___

nature / nature), tous deux fondés par VI Vernadsky au début des années 20 (1924, 1926) de sec. XX. Ici Je tiens à souligner que paradigme (biogéochimique) vernadskiană biosphère, définir maintenant environ 100 exercice à ce jour a été contesté par personne, mais la confiance la plus biosferologilor positive et a exprimé dans le monde. Mais sont incertains que les définitions notamment référence aux objets d'étude de deux Domaines de recherche liés: l'écologie chimique (Biochimique) et la chimie organique. Nous allons essayer de Nous dumerim le bosquet de la terminologie et sémantique de ceux-ci.

Français M. Barbier (1976) a été le premier qui a réussi à synthétiser tout ce qui a été connu pour lui sur les interactions chimiques entre les organismes vii (plantes et animaux) et de l'environnement dans un monographies très réussies Introduction à la l'écologie CHIMIQUE (Introduction à l'écologie chimique). Un an plus tard travail apparaît Anglais B. Harborne (1977) Introduction à la biochimie écologique (Introduction à la biochimie écologique). Décrypter (Amélioration) définition de M. Barbier, Sergei A. Ostroumov (1986) ont constaté que les interactions chimiques mis en avant par l'auteur français peut être de deux types : 1) les interactions effectuées à l'aide substances et des molécules qui fonctionnent comme sources d'énergie et de matière (composants éclairer) les organes d'accepteur et 2) les interactions faite de molécules chimiques qui répondent exclusivement ou principalement comme intermédiaires information (Messagers biosemiotici) ou régulateurs les processus écologiques de transfert et de matériel d'énergie par les écosystèmes.

Il est important de noter l'étude des relations Le deuxième type, qui se réfère à l'écologie biochimique, comme elles sont soumises au champ de l'environnement. Quand ils ne couvrent pas beaucoup de questions particulièrement influent sur les éléments abiotiques (si Notre) habitat (biotope), par exemple chimique éléments de la nutrition minérale des plantes. Substances relevant de la compétence (sujets) Biochemical écologie présent dans l'environnement ou en générant des organismes en quantités beaucoup de substances nécessaires organismes comme sources d'énergie / matériaux. Ce sont ce qu'on appelle substances exometaboliţi ou exocrines (hormones environnement), qui Bycov BA (1988) les appelle BIOLINE - métabolites secondaires.
Manière ou d'une autre, exometaboliţii, présent en permanence dans l'environnement biotique, joue un rôle très important en trois dimensions: la chemomediatori, chemoefectori et chemoreglatori organique [Cette terminologie utile a été suggéré par le Dr Sergei A. Ostroumov dans son livre (1986)] dans tous les écosystèmes naturels et anthropiques. Par conséquent, les problèmes de pollution de l'environnement liés dont détoxifier dégradation aussi partie Écologie biochimique des préoccupations prioritaires. Donc, l'objet de base de l'écologie chimique (Biochimique) est l'étude des relations entre les organismes qui a lieu à l'aide de produits chimiques, qui réalisent la informationnel et les organismes de réglementation dans tous les processus écologiques. L'objet fondamental des sciences de l'environnement sont les substances spécifiques qui répondent médiation fonctions / réglementaire (biosemiotice) dans relations intrabiocenotice. Ces substances exercitămultiple fonctions: netrofi Trofi pourquoi vous et participez actif dans les réactions biochimiques vitaux.

Sergei A. Ostroumov estime à juste titre que substances impliquées dans les réactions biochimiques qui adressée en tant que composants de systèmes co-exécuteur testamentaire et messagers de l'environnement processus écologiques dans la biosphère de la Terre. Juste La principale différence est au cœur de écologie biochimique et la biochimie des sciences connexes, mais partiellement distincte. Ici, nous précisons que la biochimie l'étude de la même substance que l'écologie biochimique, mais en dehors du point de vue écologique. Le droit de Sergei A. Ostroumov, l'un des fondateurs écologie biochimique en Russie (avec K. M. Hailov 1961, 1981, M. M. Telitcenko 1971, 1982, et un), que nous nous associons, que ecobiochimice de recherche est une priorité évidente de l'écologie sciences contemporaines et de l'environnement (environmentologiei, ou ambientalisticii).

Un autre domaine, qui traite aussi de éléments de l'étude (molécules) et les substances environnement chimique est la chimie organique. Ce, Gheorghe Duca (2012, p 120) a la objet de processus de recherche qui déterminent la composition et les propriétés chimiques de l'environnement "Appropriée / inappropriée» (n. précis - les notes prises par le Prof ID) ce qui signifie que, d'une manière ou d'une autre infl uenţează positif négatif ou des organismes vivants. La composition chimique de l'habitat (biotope) systèmes écologiques est principalement déterminée constituer des éléments du substrat dans la zone géographique que (Paysage) en question. Dans ces conditions, (Optimale) de l'environnement (mezologice) les organismes vivants (Composants biocénotique) trouver des molécules et substances biogéniques strictement nécessaires (H2O, CO2, N, P, K, acides aminés, oligo-éléments, etc.). Dans les cas pollution des biotopes, les toxiques / dégradants, organismes vivants (composants biocénotiques) réagissent appropriée, en conformité avec les lois de l'écotoxicologie et ecosaprobiologiei. En outre, l'
____
Akademos. Page 80. - Non 4 (31), Décembre 2013
. ____

dans le cadre de la chimie organique est effectuée la recherche sur les composants cinétiques physico-chimiques chimique naturelle indigène ou non indigène Environnement (polluants et / ou toxiques) de béton, contribuant ainsi à l'élaboration de principes chimie théorique générale. C'est dans ce contexte, le développement et renforcer nouveau domaine scientifique c (interférences entre la chimie et l'écologie) à l'Université Moldova Etat (MSU), et l'Académie des Sciences de Moldavie (ASM) ont développé un nouveau champ Recherche - chimie organique. Ses débuts coïncidé avec la convocation de l'Université d'État Écoles à Chisinau premières (conférence) de l'Union intitulé "Chimie Organique de l'environnement aquatique" (24 à 26 Octobre 1985). Essai de base présenté Physico-chimiste Professeur A. Ia. Sâciov ", Présentation chimie organique "et les définitions proposées ce domaine de recherche: «La science sur la pollution mécanismes de transformation chimique anthropiques leur biosphère. " La définition a été appuyé par d'autres participants (conférenciers) à la conférence par exemple. A. L. Purma, Gheorghe Duca Gr, O. S. Travin, Iu. I. Skurlatov et autres.

Ainsi est née la Faculté de Chimie de l'USM (Université Moldova Etat) chimie organique de l'école nationale, y compris le ministère la chimie industrielle et de l'environnement, en plus de ind il lieu de considérer que la spécialisation de la recherche les étudiants et les doctorants qui continuent à réussi jusqu'ici. Après la mort du professeur A. Ia. Syciov, la tête de l'école de chimie moldave logique et le droit comme organique se tenaient son disciple - Académicien, professeur George Duca, dont la contribution au développement de concerné est indéniable, bien connu au-delà les frontières de notre pays. Non seulement la série de monographies i et manuels (voir bibliographie à la fin des travaux présent) a certainement entré dans le «patrimoine connaissance »à l'échelle internationale. Le travail scientifique que acad. Gheorghe Duca est couronné son exceptionnel "Dictionnaire multilingue de la chimie organique" (2012), qui est le premier de son genre et représente unique, utile pour l'école, étudiant, diplômé, spécialistes de doctorat pour tous ceux qui intéressé par les problèmes de facteurs chimiques et la pollution chimique de l'environnement (eau, les sols, l'atmosphère, le biote lui-même, la nourriture et ainsi de suite).
Cependant, nous évoquons et le succès éditorial et l'impression de l'Institut de recherche encyclopédique ASM, dirigée par le Dr C. Manolache.

Enfin, nous résumons les substances, les molécules, éléments chimiques peuvent et doivent être destinataires de détaillée (complet) suivi régulier le triangle formé par un côté biogéochimique, Un autre biochimique troisième - physico-chimique, un centre ind être occupés dans leurs interactions avec les systèmes vivants environnement, parce que:

1. Les systèmes vivants en utilisant des éléments chimiques leur vie quotidienne, de transformation biochimique et biogéochimique, les guidant à travers les chaînes (réseaux) Trofi ce / géochimiques et les stocke sous forme Les dépôts organiques et "organique inerte» (sol, les sédiments marins, et des roches ...), les dépôts organogène (Charbon, pétrole, gaz, schiste, et un), etc.

2. Chimique elle-même, le premier biogéniques, si la chute des circuits biotiques dues organismes réducteurs sont transformés en éléments (Molécules) par simple organigramme suivant: habitat (biotope) → → accepteur des organes de la biomasse Organes créés Réduire → → → mortmasă éléments (molécules) → systèmes chimiques élémentaires organismes de photos - et chemosintetizatoare → biomasse → → mortmasă éléments (molécules) élémentaire → habitat biogénique ... circuit se ferme biotiques puis ouvrez à nouveau ... à l'infini ... Mais ce circuit a une place permanente que sous naturel, sans les activités d'intervention brutales anthropique. L'étude de ces questions et biochimique biogéochimique directement impliqué deux espaces verts: écologie biochimique et la biogéochimie.

3. élément (s) de circuit de produit chimique vous pouvez modifier tout ou partie si l' un bio-hit article (s) dans l'industrie chimique polluant étranger / dégradant / toxique. À résolution fondamentale de ces problèmes se produisent, que l'écologie biochimique et la chimie organique, Écotoxicologie et saproecologia.

4. Dans les trois cas, la mise au point les chercheurs ont mis en premier être vivant (système vivant) dans interrelations vivant l'environnement chimique de la substance; éléments (Molécules) cette relation - positive ou négatif direct ou indirect - impliqué dans bon fonctionnement des processus écologiques pour afin qu'ils (les relations et les conséquences) seront développés dans les lois General Ecology, le cas échéant, le recours est et les lois de la chimie.

5. Il exige évidemment une plus grande collaboration (Obstruction) entre les écologistes et les chimistes, en prenant comme objet fondamental du point de l'étude / substance contexte chimique ↔ chimioecologic ecobiochimic.
**

Bibliography.

Bibliografie

1. Barbier M. Introduction a l’ecologie chimique.

Publishers: Masson, Paris, 1976.

2. Bykov B. A. Ekologhiceskii slovari. Publishers: Izd. „Nauka”

AN Kaz. SSP, Alma-Ata, 1988, 247 p.

----

Akademos.

Page 81. nr. 4 (31), decembrie 2013.

3. Dediu I. Tratat de Ecologie Teoretică. Publishers: Ed. „Phoenex”,

Chişinău, 2007, 558 p.

4. Dediu I. Enciclopedie de ecologie. Publishers: Ed. „Ştiinţa”,

Chişinău, 2010, 835 p.

5. Dediu I. Axiomatica, principiile şi legile Ecologiei.

Publishers: Ed. „Ştiinţa”, Chişinău, 2010, 215 p.

6. Duca Gh. Kinetica himiceskih prevraşenii v vodnâh

ekosistemah. In Ecologhiceskaia himia vodnoi sredî,

Moskva, 1988, p. 95 - 109.

7. Duca Gh., Skurlatov I., Matei A., Macoveanu M.

Chimie ecologică. Bucureşti, 1999.

8. Duca Gh., Skurlatov Iu. I., Sychev A. Ia. Redox

catalysis and ecological chemistry. CE USM, Chişinău,

2002.

9. Duca Gh. Dicţionar poliglot de chimie ecologică.

Edit. „Institutul de Studii Enciclopedice”, 2012, 680 p.

10. Ghegamean G. V. Lamarck, Vernadsckhii i biosfera.

„Priroda”, № 9, 1981, p. 78-81.

11. Hailov K. M. Ekologhiceskii metabolism v more. Publishers:

Izd. „Naukova Dumka”, Кiev, 1971.

12. Hailov K. M. Biohimia morea: razvitie, sostoianie,

obscie i prikladnâe zadaci. Biologhia morea, №2,

1981, p. 3-14.

13. Harborne J. B. Introduction to Ecological Biochemistry.

London, 1977.

14. Lamarck J. B. Hidrogeologie. Maillard, Paris,

1802.

15. Lamarck J. B. Phylosophie zoologique. Paris,

1909.

16. Liebig J., von, 1840. Chemisty in its Application

to agriculture and physiology. Publishers: Taylor u. Walton, London,

4th ed., 1847.

17. Lundegardh H. Klima und Baden in therer Wirkung

auf des Pflanzenleben. Gustav Fischer Verlag, Jena,

1954.

18. Mesarovic M. D. Views on general system theory.

Wiley, New York, 1964.

19. Mitscherlich E. A. Das Wirkungegesetz der Wachstrumsfactoren.

London. 1921, Jb., 56, p. 71-92.

20. Ostroumov S. A. Vvedenie v biohimiceskuiu ekologhiu.

Moscow University Press, Moscow, 1986, 176 p. [This book was translated into Polish and into Bulgarian; more about this book see: http://5bio5.blogspot.com/2013/01/on-book-introduction-to-biochemical.html] Development of Biochemical Ecology. On the book that was published by Moscow University Press: ‘Introduction to Biochemical Ecology’ (Moscow University Press, Moscow, 1986, 176 p.), http://5bio5.blogspot.com/2013/01/on-book-introduction-to-biochemical.html

21. Pasteur L. Oeuvres, Paris, 1922.

22. Purmal A. P. Fiziko-himiceskie osnovâ proţesov

v vodnâh sredah. In: Ekologhiceskaia himia vodnoi sredy,

Publishers: Tsentr mejdunar. proektov GКNT, Moskva, 1988, p.

23-37.

23. Rozenberg G. S. Liki Ekologhii. Togliati, 2004,

225 p.

24. Rübel E. Pflanzengesellschaften der Erde. Bern-

Berlin, 1930.

25. Sâciov A. Ia. [Syciov A. ] Vvedenie v ekologhiceskuiu himiu.

In: Ekologhiceskaia himia vodnoi sredy. Moskva, 1988,

p. 7-22.

26. Shelford V. E. Animal Communities in Temperate America. Chicago University Press, Chicago, 1913.

27. Shelford V. E. Principles of ecology as illustrated by animals. J. Ecology, 3, 1915.

28. Skurlatov Iu. Osnovâ upravlenia kacestvom

prirodnâh vod. In: Ekologhiceskaia himia vodnoi sredy.

Moskva, 1988, p. 230-255.

29. Talitcenko M. M. (Editor). Samoocişcenie vodâ i

migraţia zagreaznitelei po trofi cesckoi ţepi. Publishers: Izd. „Nauka”,

Moskva, 1984.

30. Telitcenko M. M., Doskor E. Fiziologhiceski

aktivnâe soedinenia biologhiceskogo proishojdenia.

Moskva, 1971.

31. Telitcenko, M. M., and Ostroumov, Sergei A. Vvedenie v

problemâ biohimiceskoi ekologhii. [Introduction to Biochemical Ecology] Publishers: Nauka Press, Moskva, 1990.

32. Taylor W. P. Significances of extreme or intermittent conditions in distribution of species and management of natural resources, with restatement of Liebig’s law of the minimum. In: Ecology, v. 15, p. 274-379, 1934.

33. Tischler W. Grundzuge der terrestrischen Tierökölogie.

Braunschweig, Publishers: Vieweg und Sohn, 1949,

200 p.

34. Travin K. O. Kataliz v vodnoi srede. In: Ekologhiceskia

himia vodnoi sredy. Moskva, p. 84 - 94, 1984.

35. Vernadski V. I., Biosphere. Paris, Leningrad.

36. Vernadskchi V. I. Himiceskoe stroenie biosferâ

Zemlii i eio okrujenia. Izd. „Nauka”, 1965, 1987.

37. Vernadskchi V. I. La Geochimie. Paris 1924,

1949, 1926.

38. Wiliams V. R. Pocivovedenie. Izbrannâe socinenia

v dvuh tomah: Publishers: Gos. Izd. Seliskohoz. lit-ry. Moskva,

1949.

In the journal, the illustration:

Tudor Zbârnea. Portret, u/p, 800 ×600 mm, 2011

About the author.

Professor Ion Dediu:

Professor Ion Dediu, BIOGRAPHIC DATA

[computer translation]:

Born June 24, 1934;

EDUCATION:

1957 - graduated from the Faculty of Biology and Soil Science, State University of Moldova;

1960-1962 – Ph.D. studies at State University "M.V. Lomonosov ";

1978 - studied at Post-doctorate at the Institute of Zoology of USSR Academy of Sciences, St. Petersburg;

TEACHING:

1971 - Associate Professor;

1980 - Professor at the Department of Zoology, State University of Moldova;

1972 -1996 - Head - founder and professor at the Department Inter-university Ecology and Environment, Dean of Faculty of Biology and Soil Science of the State University of Moldova;

2002 - 2006 - Professor at the Technical University of Moldova,

2007 - present - Professor at the Free University;

SCIENTIFIC ACTIVITY:

1957-1971 – various positions as a research scientist, Senior Researcher , Scientific Secretary, Deputy Director of the Institute of Zoology, MSSR Academy of Sciences;

1990-2001 - director - founder of the National Institute of Ecology under the Ministry of Environment of the Republic of Moldova;

1992 - member of the Academy of Sciences of Moldova;

2007 - present - Founder of the Institute for Research FIUM Environment and Sustainable Development;

OFFICE:

1990-1994 - Minister of Environment of the Republic of Moldova;

1994-2001 - Member of the Moldovan Parliament (Chairman of the Committee of Ecology);

1994-2008 - President - founder of the environmental Party "Green Alliance" Moldova , Association of Scientists of Moldova, co-founder of the Association of Scientists of Romania,

DECORATED with Orders and Medals:

1994 - Medal of Civic Merit State;

1999 - National Order "Labour Glory" of the Republic Moldova;

1999 - International Order "Green Cross" UN , 1999 - Golden Star International biography Centre, Cambridge (England);

2009 - Award "Gregory Antipas" of Academy Romanian for his "Treatise of Ecology" in 5 volumes;

2010 - Order of the Republic.

REFERENCES of his publications :

Monographs:

Dediu, Ion I. Axiomatic principles and laws of ecology : Fundamentals of analytical Ecology. – Publishers: Science Press, City of Chisinau, 2010 . - 216 pp. - Bibliography: P. 200-214 . – ISBN 978-9975-67-747-9 .

Dediu, Ion I. Biosferologie. – City of Chisinau: Publishers Phoenix, 2007. - 146 pp. - Bibliography: P.118 -143 . – ISBN 978-9975-9759-1-9.

Dediu, Ion I. Ecology of populations - Chisinau: Phoenix Publishing , 2007. - 178 pp. - Bibliography: P. 149-173. - ISBN 978-9975-9759-2-6 .

Dediu, Ion I. Ecology systemic or ecosistemologie. - Chisinau: Phoenix Publishing , 2007. - 296 pp. - Bibliography: p. 265-289. - ISBN 978-9975-9934-9-4.

Dediu , Ion I. Encyclopedia of Ecology. – Chisinau, Science, 2010. - 836 pp. - Bibliography: P.824 - 834. – ISBN 978-9975-67-728-8.

Dediu , Ion I. Introduction to Ecology. - Chisinau: Phoenix , 2006. - Bibliography: P. 289-332 (783 titles of publications). – ISBN 978-9975-9934-4-9.

Dediu , Ion I. Treasure terminology of ecology : Etymological Glossary Romanian - Russian - English. - Chisinau: Science, 2010. - 284 p. - Bibliography: P. 267-282. - ISBN 978-9975 - 67-746-2.

Dediu, Ion I. Treaty of theoretical ecology : monographic study. Synthesis - Chisinau: Phoenix Publishing , 2007. - 558 pp. - Bibliography: P. 519-545. - ISBN 978-9975-9759-3-3.

Medical management of disasters / Basil Dumitraş, Ion Dediu , Nicon Cârstea, et al. - Chisinau: Publishers Medicine, 2010. - 194 pp. - ISBN 978-9975-4106-5-6 .

Health management campaigns / Dumitraş Vasile, and Ion Dediu , Nicon Cârstea . - Chisinau: Publishers Medicine, 2009. - 256 pp. - ISBN 978-9975-78-801-4.

National Strategic Action Program in environmental protection / under Scientific Coordination of Ion Dediu ; Department of Environmental Protection , National Institute of Ecology , World Bank. - Chisinau: Publishers Union of Writers of Moldova , 1995. - 148 p.

Belous, Tatiana ; Svetlana Ştirbu, and Ion Dediu. Biological assessment of the lakes in the Lower Prut Lakes Ramsar Site / / Noosfera: Scientific journal of education, … and ecological culture. - 2010. - No. 3. - P. 25 - 35.

Belous, Tatiana; and Ion Dediu. Consideration of Wetlands in the Danube River basin management plan to meet Objectives of the EU Water Framework Directive / / Noosfera: Scientific journal of education, … and ecological culture. - 2009. - No. 2 . - P. 30-40.

Dediu, I. Ecology and economics - two complementary sciences. Prolegomene of Bioeconomics / / Noosfera: Scientific journal of education, … and ecological culture. - 2009. - No. 2. - P.4 -12.

Dediu, I. Why " noosphere "? / Ion Dediu / / Noosfera: Scientific journal of education, … and ecological culture. - 2008. – No.1. - P. 1-4.

Dediu , I. Some problems of ecological exploitation of natural resources in Moldova: 100 birthday of Academician Fyodorov EC // Noosfera: Scientific journal of education, … and ecological culture. - 2010. - No. 4. - P. 5-7.

Dediu , I. Valences , size and ecological benchmarks. Sustainable development : a critical study of synthesis / /

Noosphere. - 2008. – No. 1. - P. 5-12.

Dediu, I. Дарвинизм и экология . К 150 - летию теории эволюции Чарльза Дарвина / / Геоэкологические и биоэкологические проблемы Северного Причерноморья : материалы III международная научно – практическая конференция , 22-23 октября, 2009. - Тирасполь, 2009. - Р . 52-55 .

Dediu, I. Проблемы рационального использования и охраны природных ресурсов Республики Молдова / / Академику Е . К . Федорову - 100 лет : сборник научных статей - Bender, 2010. - P. 114-117 .

Идентификация " референтных " зон Кишинэу [Chisinau] по количественным показателям биогенных веществ ( азота и фосфора ) в воде, донных отложениях и почвенном слое парковых зон / Ион Дедю , Татьяна Белоус , Дмитрий Друмя, Родика Бойку / / Bulletin of Academy of Sciences. Life Sciences. - 2008. - No. 1 (304). - P. 159-163.

Содержание азота и фосфора в воде, донных отложениях и почвенном слое в индустриальных и транспортных зонах Кишинэу [ Chisinau] / Ион Дедю , Татьяна Белоус , Дмитрий Друмя , Родика Бойку / / Bulletin of Academy of Sciences. Life Sciences . - 2008. - No. 2 (305). - P. 149-158.

PERSONALIA:

Dediu , I. / / Members of the Academy of Sciences of Moldova. 1961-2006 : Dictionary . - Chisinau, 2006. - P.184 - 185.

Ion Dediu - Award " Gregory Antipas " Romanian Academy : [ interview ] / Contact: Andrei Strâmbeanu / / Literature and Art. - 2009. - December 24 . - P. 8 .

A renowned researcher with destiny fighter ecology : Corresponding Member of ASM Ion Dediu 75 years / Theodore Furdui, Tatiana Constantinov, Alexander Ciubotaru, et al. / / Akademos : Journal of Science, Innovation , Culture and Art. - 2009. - No. 3 (14). - P. 116-118 .

**

More about one of the key books that were cited:

Wprowadzenie do ekologii biochemicznej. Book in Polish, its citation. Introduction to Biochemical Ecology.

http://5bio5.blogspot.com/2013/11/wprowadzenie-do-ekologii.html

Book. Introduction to Biochemical Ecology. Wprowadzenie do ekologii biochemicznej.

http://5bio5.blogspot.com/2013/04/book-introduction-to-biochemical.html

Web-sites / links on the book, Introduction to Biochemical Ecology

http://5bio5.blogspot.com/2013/01/siteslinks-book-introduction-to.html

Addition to facts that prove importance of the book, Introduction to Biochemical Ecology.

Marine secondary metabolites: http://5bio5.blogspot.com/2012/11/addition-to-facts-that-prove-importance.html

Examples of marine pharmaceuticals,

About the book, which laid the foundations of a new discipline, biochemical ecology. Author of the book - at the Moscow State Lomonosov University:

Dr. S.A.Ostroumov "Introduction to Biochemical Ecology"

'Introduction to Biochemical Ecology'. Botanicals. Pharmaceuticals. Precursors. Alkaloids, terpenes, steroids, phenolics, biotechnology, antibacterial, antifungal, bioactives, phytochemistry, phytoecdysteroids, phytosteroids, herbivores, trophic, interactions, trophic chain, plant-animal, plant-insect, secondary metabolites, toxins;

The second edition of this book was published under the title:

Introduction to the problems of biochemical ecology.

http://5bio5.blogspot.com/2012/08/introduction-to-biochemical-ecology.html

О книге, которая заложила основы новой научной дисциплины, биохимической экологии. Автор книги - сотрудник Московского государственного университета имени М.В.Ломоносова:

д.б.н. С.А.Остроумов "Введение в Биохимическую Экологию"

The second edition of this book was published under the title:

Introduction to the problems of biochemical ecology.

Второе издание этой книги вышло под названием:

Введение в проблемы биохимической экологии.

http://5bio5.blogspot.com/2012/08/introduction-to-biochemical-ecology.html

Originating principles of a new science of biochemical ecology.On the book: Ostroumov S.A. Introduction to Biochemical Ecology. Moscow University Press, http://www.scribd.com/doc/50880795

Citation of book: Ostroumow S.A. "Wprowadzenie do ekologii biochemicznej", PWN, Warszawa, 1992; [it is the Polish edition of the book: Ostroumov S.A. Introduction to Biochemical Ecology, Moscow, 1986]. Publications of Polish scientists and lecture courses at Polish universities.http://www.scribd.com/doc/51131227

On the book ‘Introduction to Biochemical Ecology’ by S.A.Ostroumov. Keywords: biochemical ecology, book, anniversary, new concepts, ecological, chemomediators, chemoregulators, ecological role, secondary metabolites, http://www.scribd.com/doc/47842224

book ‘Introduction to Biochemical Ecology’. 1986. Moscow University Press, Moscow, 176 pages. Author: Dr. S.A.Ostroumov. http://www.scribd.com/doc/48035933

On the book: Ostroumov S.A. Introduction to Biochemical Ecology. Moscow University Press, 1986. http://www.scribd.com/doc/50880795

On the book ‘Introduction to Biochemical Ecology’. 1986. Moscow University Press. 176 p. Authored by Dr. S.A. Ostroumov. The comment in 12 languages(English, (German, French, Spanish, Italian, Japanese, Chinese, Korean, Turkish, Polish, Russian, Arabic). http://www.scribd.com/doc/48040968

Modernization of environmental education. Use of book ‘Introduction to Biochemical Ecology’, author Dr. S.Ostroumov http://5bio5.blogspot.com/2012/07/modernization-of-environmental.html

List of book reviews: S.A.Ostroumov, D.Sc. (Doctor Science);

Introduction to Biochemical Ecology. Moscow, Moscow University Publishing House, 1986.

Список рецензий на книгу: доктор биологических наук С.А.Остроумов.

Введение в биохимическую экологию. Москва, Издательство Московского университета, 1986.

http://5bio5.blogspot.com/2013/08/1986-httpvbiblruhimiya40106indexhtml.html

http://vbibl.ru/himiya/40106/index.html

Armenia.Library. Book: Ostroumov Sergei Andreyevich.

Introduction to Biochemical Ecology.

Moscow: Publishing House of Moscow University,

Armenia.Library. Book: Остроумов, Сергей Андреевич.

Введение в биохимическую экологию.

Москва: Изд-во Московского университета,

RSML: Republican scientific medical library of Armenia. Ереван.

http://5bio5.blogspot.com/2012/11/armenialibrarybook.html

Tyumen. Tyumensky state University. Library. Introduction to Biochemical Ecology / SA Ostroumov. - Moscow: Moscow State University,

Тюмень.Тюменский гос. университет. Библиотека. Введение в биохимическую экологию/ С. А. Остроумов. - Москва: Изд-во МГУ,

http://5bio5.blogspot.com/2012/11/blog-post_8224.html

Saransk.Natsionalnaya Library. AS Pushkin the Republic of Mordovia. Introduction to Biochemical Ecology / S.A. Ostroumov. - Moscow: Moscow State University Press, http://5bio5.blogspot.com/2012/11/blog-post_2450.html

Саранск.Национальная библиотека им. А.С. Пушкина Республики Мордовия. ВВЕДЕНИЕ В БИОХИМИЧЕСКУЮ ЭКОЛОГИЮ / С.А. ОСТРОУМОВ. - М. : ИЗД-ВО МГУ, http://5bio5.blogspot.com/2012/11/blog-post_2450.html

Kazakhstan. Alma-Ata. Central Scientific Library. Ministry of Education and Science. Introduction to Biochemical Ecology / Ostroumov Sergei Andreyevich. - Moscow: Moscow State University;

Introduction to Biochemical Ecology problems: Biotechnology, agriculture, environment protection / Telitchenko, Mikhail Mikhailovich, wit, Sergey A. Ostroumov;

Казахстан. Алма-Ата. Центральная научная библиотека. Министерство образования и науки.Введение в биохимическую экологию / Остроумов, Сергей Андреевич. - М.: Изд-во МГУ;

Введение в проблемы биохимической экологии:Биотехнология,сельское хозяйство,охрана среды / Телитченко,Михаил Михаилович, Остроумов,Сергей Андреевич; http://5bio5.blogspot.com/2012/11/blog-post_5025.html

Citation: Citation books (Introduction to Biochemical Ecology, Introduction to the Problems of Biochemical Ecology) in dissertations:

Citation: Цитирование книг (Введение в биохимическую экологию; Введение в проблемы биохимической экологии) в диссертациях:

http://www.scribd.com/doc/80564027

http://5bio5.blogspot.com/2012/07/blog-post_30.html

Citation of the Book: Introduction to Biochemical Ecology. Moscow, Publishing House of Moscow University, Dr. S.A.Ostroumov http://5bio5.blogspot.com/2012/07/blog-post_09.html

Цитирование книги: Введение в биохимическую экологию. Москва, Изд-во Московского университета, д.б.н. С.А.Остроумов http://5bio5.blogspot.com/2012/07/blog-post_09.html

**
**
MORE INFORMATION ON CITATION OF THE AUTHOR OF THE BOOK 'INTRODUCTION TO BIOCHEMICAL ECOLOGY':
Who cited. ResearchGate. Citation of publications of Dr. Sergei A. Ostroumov, Fulbright Award winner. In: Italy, Moldova, Spain, Finland, United Kingdom, Mexico, Portugal, U.S.A., China, France, Australia, Greece, Poland, Philippines, Uruguay,
Key words:
ecology, environmental, science, protection, toxicity, water, safety, sustainability, water self-purification, ecotoxicology, hazard assessment, bioassay, detergents, surfactants, filter-feeders, bivalves, mollusca, plant seedlings, phytoremediation, conservation, biology,biomembranes, membranes, bioenergetics
http://5bio5.blogspot.com/2013/12/citation-of-publications-of-dr-sergei.html

**